Noi in Spania
 

Serile „Acasă la Ambasadă”: Scriitorii Veronica Balaj și Ovidiu Constantin Cornilă și-au prezentat cele mai recente cărți

zoom Serile „Acasă la Ambasadă”: Scriitorii Veronica Balaj și Ovidiu Constantin Cornilă și-au prezentat cele mai recente cărți

2 noiembrie 2017

Cuvântul ca „armă a vieții împotriva timpului”, lumea văzută printr-o oglindă filosofică, poezia drept „un fel de prelungire a sufletului”, „versurile ce amestecă sensurile și le transformă într-un joc al frumosului cu frumosul, un loc paradisiac unde oamenii pot ține soarele în palmă”. Iată câteva dintre sintagmele create de scriitorii Veronica Balaj și Ovidiu Constantin Cornilă în cadrul prezentării celor mai recente volume ale lor, găzduită de Ambasada României în Spania, pe 28 octombrie, în cadrul Serilor „Acasă la Ambasadă”.         

Prezentarea volumului de proză scurtă Călătorul fără timp, semnat de scriitorul Ovidiu Constantin Cornilă, și a cărții Podul Soarelui/Puente del Sol, a poetei, prozatoarei și publicistei timișorene Veronica Balaj s-a transformat într-un dialog-prilej de analiză literară a celor doi oameni de cultură.

Despre Călătorul fără timp, Veronica Balaj a spus că „nu e o proză cu o curgere epică, spre un deznodământ clasic sau previzibil. Aici este și cheia textului în discuție. Încifrare și tentație spre interiorizare, spre demontarea în fragmente a realității înconjurătoare. De fapt, e chiar nota definitorie a textualismului. Lumea fragmentată se mută în interiorul autorului, care-i și personaj, și observator al acesteia. Introspecția, glisarea interesului cognitiv spre interior constituie eșafodajul povestirilor eseistice care fac parte din volumul în discuție”.

„În carte timpul este cel mai prezent. Clipele, secundele, curgerea timpului din timp neștiut aduc după sine planul misterios, magic adică, prezența Creatorului.

Dinspre el, discret, meditativ, reflexiv, decurge speranța. Și nu mai puțin, tăcerile pline de înțelesuri nedescifrate, dorul însuși, trecerea prin timp spre Marele Neant. Totul este atât de dens în sensuri și subînțelesuri, în adâncimi care stimulează problematizarea vieții, încât proza devine un teritoriu al gândului. În căutarea esențelor existenței.

Aici este și fiorul filosofic mereu prezent în paginile cărții. Fotografiile sunt de fapt imagini transfigurate artistic ale gândului. Plonjând în adâncul conștiinței”, a adăugat scriitoarea din Timișoara în analiza sa a celei de a treia cărți a lui Ovidiu Constantin Cornilă.

„Cuvântul este o armă a vieții împotriva timpului, «o înșelătorie a fiecărei secunde». Reflexivitatea domină fiecare frază. Lumea-i văzută printr-o oglindă filosofică. În aceste condiții, lectura va fi una pretențioasă, cere atenție și o accesează la un palier intelectual superior.

Personajul care conversează cu speranța sau cu alter ego-ul său, dorul, vreau să zic, cu trecerea sau cu tăcerile, cu obiectele care devin semne, poate fi un fel de-a vedea lumea, al fiecăruia dintre noi. O carte în stil modern, cu accente poetice și farmec intelectual”, a mai spus Veronica Balaj, într-o invitație la lectură a volumului tânărului scriitor.

La rândul său, Ovidiu Constantin Cornilă a prezentat o analiză minuțioasă a cărții Podul Soarelui/Puente del Sol.   

„Poeziile din acest volum vorbesc despre experiențe peisagistice, întâmplări istorice cu regi și regate, oameni de cult precum Michelangelo, impresii despre viață, trăiri pe care ni le pasează senzual, afectiv, provocator de interesant în minte și în suflet.

În alte ipostaze, o vedem pe autoare călătorind prin timp, marea obsesie a lumii, încercând să-l domine, plângând în el și după, chinuindu-se să îl perceapă, uneori mai împăcat, alteori îmbrăcată în haina unei dezolări totale.

Poezia Veronicăi Balaj ispitește intrarea în teritorii pe cât de interzise, pe atât de logice cumva, atunci când te afli deja în mijlocul lor. Ea își pune îngerii la arat, serafimii sunt somnambuli, Dumnezeu e prelungirea degetelor ei, se dematerializează, se pierde și se regăsește. Poezia ei în sine este o metaforă, un fel de prelungire a sufletului, este parfumul unui film pe care nu îl poți vedea doar atunci când hoinărești prin nemărginirea gândului și de ce nu, prin gândul nemărginit…

Versurile amestecă sensurile și le transformă într-un joc al frumosului cu frumosul, un loc paradisiac unde oamenii pot ține soarele în palmă, sau unde îl pot păși, ca în poezia care dă titlul volumului, Podul soarelui”, a spus Ovidiu Constantin Cornilă.

„Spune, enigmatic, autoarea în poezia Adversitate: «mi-ar trebui urechi adăugite pentru sunetul din mine». Cea în care inspirația înseamnă mai mult decât pot spune cuvintele. Am simțit-o pe Veronica mută în fața propriilor stări, în fața unei puteri imposibil de descris în cuvinte și pe care reușește cumva să ni le transmită. Aici cred se află punctul culminant al unei creații și al creatorului ei. Forma de a înțelege lucrurile, a de a le comunica prin emoție atunci când materialul devine limitat.

Darul de a dansa cu umbrele, tonusul de a supraviețui cu tine însuți, fără a pierde din miracol, este muzica – acel răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare, așa cum spunea cândva Nichita Stănescu. Muzica lui a trăi”, a adăugat tânărul scriitor.

 

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: