Noi in Spania
 

„Merit să fiu unde sunt, am ajuns aici prin munca mea”

zoom „Merit să fiu unde sunt, am ajuns aici prin munca mea”

5 mai 2016

Singurul român din Torneo Ranking de tenis 2015-2016 Valdebernardo a și câștigat această competiție, pe 22 aprilie. „Sunt din nou numărul 1 în turneul acesta, așa cum am fost și anii trecuți!”, a exclamat Ionuț Raul Stoicea. 

Pasiunea pentru sportul alb l-a adus aici. „Nu am făcut niciodată un curs de tenis, cu profesor, am învățat singur, cu prieteni care aveau un nivel mai ridicat decât mine. Antrenându-mă cu ei, care joacă tenis de mici, mi-am ridicat și eu nivelul”, mărturisește.

„Am câștigat până acum de două ori și Turneul Marca; iar la sfârșitul sezonului, voi juca la turneul de sfârșit de an, tot în Valdebernardo, în care joacă cei mai buni 40 de jucători”, adaugă. „Aș dori să joc în mai multe turnee, dar nu am timpul necesar. Lucrez, am doi copii, nu pot să mă duc în alte orașe să joc turnee”, spune acest tânăr ce face parte din Clubul Alborán, din Vicálvaro.

De aproape doi ani este unul dintre cei trei șefi de echipă în firma care se ocupă de întreținerea terminalului T4 din Aeropuerto Adolfo Suárez Madrid-Barajas. „Ne ocupăm de mantenimiento general. Facem totul în ceea ce privește întreținerea, în afară de electricitate. Noi ne ocupăm de pardoseli, tavane, uși, apă etc.”, afirmă.

„Standardul este ridicat, munca pe care o fac trebuie să iasă foarte bine și trebuie să o termin și foarte repede. Un lucru se face bine ori nu se face. Nu se acceptă nici o scuză”, adaugă tânărul.

Nu are cum să nu fie mândru de unde a ajuns. „Merit să fiu unde sunt, am ajuns aici prin munca mea. În plus, și firma este apreciată, de trei ani, de când participă la concursurile de contracte, este aleasă să lucreze în aeroport, la T1, T 2 și T 4. Ne facem treaba bine, dacă nu ar fi așa, nu am fi acolo”.

Mărturisește însă că nu i se pare nimic extraordinar la ce face, „sunt la fel ca mulți alți români care respectă ceea ce fac”.

Absolvent al Liceului Militar din Craiova, este bine pregătit. O dovadă este și nivelul bun de limbă engleză pe care îl are. „Chiar dacă suntem la întreținere, lumea ne cere informații. Eu mă descurc bine cu engleza. Am făcut Liceul Militar, la Craiova, la Aviație, în plus, în România școala este performantă, iar limbile străine se învață cum trebuie”. 

Mărturisește că ar fi dorit să urmeze Academia de Poliție. „Am dat la Academia de Poliție doi ani la rând, dar nu am intrat, nu am vrut să dau șpagă, nimic. În armată n-am vrut să mai continui… Am dat la Drept, am făcut doi ani și în același timp lucram ca agent comercial. Însă apoi am venit în Spania, în decembrie 1998. Aveam 21 de ani”.  

De când a venit în Madrid și până în 2013 a lucrat în construcții, la firme spaniole. „Am montat tavane demontabile, pladur, escayola. Apoi m-am angajat într-o firmă care se ocupa, între altele, de întreținerea străzilor, în Parla. Făceam semne de circulație, trotuare… Acum un an și ceva m-au mutat în aeroport, la T 4, la mantenimiento general”, spune.     

Este mulțumit de ce a realizat până acum. Îi place munca pe care o face, are doi băieți mari, care învață bine și sunt și ei iubitori de sport. „Băiatul cel mic, care are zece ani, este la fel de pasionat de sport ca și mine. Joacă fotbal, într-o echipă din federație, în Coslada, și îi place și tenisul. Și cel mare face sport, dar nu are aceeași pasiune pentru sport. Însă amândoi învață foarte bine la școală”, spune, zâmbind. 

Vorbind de copiii săi, își amintește că „tata mi-a făcut o masă de tenis”. Datorită lui și pasiunii sale pentru tenis a reușit să ajungă campion la tenis de masă pe județul Olt, trei ani la rând. „Am fost și la finala pe țară, am luat locul 23 dintr-o sută de participanți.

Aveam vreo 12 ani. Tenisul mi-a plăcut de mic…”, mărturisește.

„Am început cu fotbalul și tenisul de masă, pe la nouă ani, am învățat tenis de câmp, apoi am fost și la judo, în liceu am fost la handbal. Am continuat cu tenisul de câmp și cu fotbalul. De când am venit în Spania m-am bazat mai mult pe tenis de câmp și de masă. Am jucat fotbal sală la biserica adventistă Emaus, am fost la multe finale pe Spania, dar tenisul nu l-am lăsat niciodată deoparte”, adaugă.

Nu are atâta timp cât i-ar plăcea să-l dedice tenisului. „În cursul săptămânii îi ajut pe copii la lecții, la sfârșit de săptămână merg cu cel mic la meciuri. Eu joc o duminică da, una nu”, spune. „Însă chiar dacă nu am timp să mă antrenez mult, am mai multă experiență și un nivel mai bun. Văd cum joacă adversarul, mă adaptez la jocul său…”, adaugă.   

A făcut Școala de tenis la Federația Spaniolă de Tenis. „Acum nu predau, nici nu am nevoie, pentru că serviciul pe care îl am mă solicită mult. Dar probabil dacă mă voi întoarce în țară sau poate mai târziu, voi da ore de tenis. Am diploma de profesor de tenis, oricând pot să predau”, spune Ionuț Raul Stoicea. Mărturisește că îi plac multe sporturi, „dar m-am bazat mai mult pe tenis, pentru că se joacă de unul singur. Tu câștigi sau tu pierzi meciurile…”.  

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: