Noi in Spania
 

Tată și fiică ce trăiesc pentru muzică

Tată și fiică ce trăiesc pentru muzică

2 iunie 2016

Acorduri de pian se aud dintr-un mic apartament din cartierul madrilen Usera. Clapele sunt atinse de tânăra pianistă Andra Cârstea. Dragostea de muzică îi vine dinăuntru, dar i-a fost insuflată și de bunicul și de tatăl ei. Ilie Cârstea este lutier, construiește și repară viori. Aceeași casă de la etajul trei al unui bloc adăpostește și atelierul unde din lemn de paltin și de pin dă glas viorilor.    

„E un hobby din copilărie. Tatăl meu cânta la vioară, de plăcere, în familie. Pe când avea cam 35 de ani, i-a spus tatălui său, bunicul meu, că i-ar plăcea să cânte la vioară. Bunicul a mers la București și i-a găsit într-un talcioc o vioară Höfner… Când aveam 5-6 ani, tata îmi povestea de un tâmplar din sat care a făcut o vioară. De atunci mă gândeam: Tare mult mi-ar plăcea să fac și eu o vioară! Eu, cu mâna mea!”

A trecut timpul, totul rămăsese ca o idee. S-a căsătorit, a avut-o pe Andra. „Înainte de a muri i-a oferit acea vioară Andrei. Am restaurat-o, are peste 100 de ani…”, spune Ilie Cârstea.

„Îmi cânta, când eram mică. A fost primul meu contact cu muzica”, își amintește Andra.

Când a început Ilie Cârstea să construiască viori? „Mai serios, de patru-cinci ani. Munceam în construcții, veneam obosit de la serviciu… Ce lucram la sfârșit de săptămână… Am avut o vioară ruptă și am vrut să o restaurez, să îi fac eu un gât… Am cumpărat material… Am făcut un gât, dar, într-un final, l-am pus la o altă vioară… Nu am știut că acel gât nu era bun pentru vioara pe care aș fi vrut să o restaurez, pentru că era mai mică… Atunci l-am folosit la o alta, pe care am făcut-o de la A la Z, prima vioară a mea…”.

Încet-încet a început să-și strângă scule, și-a cumpărat cărți de luterie, a cunoscut violoniști care l-au ajutat, i-au probat viorile… „Am cumpărat un banc, am început să-mi adun scule, puțin câte puțin, că sunt foarte scumpe. O rindea de 25 de centimetri este 160 de euro… Am tot felul de schițe, de scheme, de cărți cu dimensiuni pe care trebuie să le respect… E nevoie de precizie… Este foarte complex să construiești o vioară... Violonistul Daniel Costea mi-a făcut cunoștință cu un lutier din Timișoara… Un violonist român care face parte din Orquesta de Cámara de Madrid îmi încearcă viorile… Și el construiește viori, am avut foarte multe de învățat de la el. El m-a învățat să pun popicul…”.  

O vioară i-a oferit-o violonistului Daniel Costea. „Spune că este foarte mulțumit, că îi răspunde foarte bine. Are rezonanță, penetrează în public”, explică.  

Din ce lemn se construiesc viorile? „Sunt două materiale din care se pot face: pinul, din care se face fața, tăiat radial; și paltinul, din care se fac spatele, gâtul și eclisele. Pinul pentru viori se taie în decembrie, când nu mai circulă seva. Apoi trebuie să stea ani de zile să se usuce, ca să aibă rezonanță. Lemnele mi le aduc din România”, explică.  

Vioara la care lucrează acum este în etapa lăcuirii. Andra o dă cu lac, cu pensula. „Se pot da cam 30 de rânduri de lac. Eu sunt alchimistul familiei, prepar lacul, culorile cu diferite rășini. E foarte complicat, datul cu lac este unul dintre procesele cele mai dificile”, spune tânăra.    

Ilie Cârstea a făcut cinci viori până acum. „Vreau să încep o violă și o vioară mai deosebită, am un model… Un stil baroc… Mă perfecționez, cu fiecare vioară pe care o fac mă ridic la alt nivel. Dar eu sunt un autodidact, e pentru plăcerea mea”, zice, zâmbind. „Vreau să fac viorile cât mai bine, perfecte, să-mi placă, când auzi o vioară ai o satisfacție deosebită”.

Uitându-se la o vioară construită de Ilie Cârstea, Andra adaugă: „Avem înregistrări ale tuturor viorilor pe care le-a făcut tata…”  

Cineva îl roagă să le pună în vânzare într-un magazin. „Cred că o să țin cont de această idee, dar aș vrea să mai fac… Nu-mi vine să le vând așa, rapid, pentru că muncesc foarte mult la o vioară”, mărturisește.

Se întristează când spune că necunoscătorii în domeniu nu știu să aprecieze o vioară măiestrită și apelează la chinezi. „Chinezii îi concurează pe toți lutierii. Ei au fabrică și le fac ieftine, nu poți să concurezi cu ei. Iar lumea care nu știe nu ține cont de faptul că o vioară făcută de un lutier e una, iar una de la chinezi, de 100-200 de euro, e altceva… Peste 100 de euro mă costă numai limba, cordarul, călușul, cuiele… Un prieten care face și el viori nu vinde o vioară sub 3.000 de euro…”  

Și Andra trăiește pentru muzică: „Respir muzica. Dacă nu aș avea posibilitatea să cânt la pian, nu știu ce aș face. Când eram mai mică am început să cânt și la vioară, dar nu am avut timpul necesar să studiez și vioara la un nivel… Părinții m-au pus să aleg între vioară și pian. Mie mi-a plăcut mai mult pianul. Am început să studiez la Școala de Muzică din București, am studiat cinci ani în România. Am venit la 11-12 ani în Spania. A fost cam greu să reiau, am stat aproximativ un an fără să studiez pianul în Madrid, până am înțeles cum este studiul liceal aici… După studii la mai multe academii am intrat la Conservator, la Zaragoza, apoi am continuat cu Conservatorul Superior și am terminat un master în interpretare. Aștept să văd dacă voi fi luată la un doctorat”.

„Mă specializez în muzică populară românească integrată în partiturile clasice ale unor compozitori consacrați români, despre asta am făcut lucrarea de master. L-am studiat foarte mult pe George Enescu, anul trecut. Paul Constantinescu, George Enescu s-au inspirat din folclorul românesc ca să compună anumite lucrări pentru pian sau orchestră. Enescu a creat un limbaj al său, dar inspirat din folclor. Béla Bartók este mult mai evident în această privință, s-a inspirat din folclorul din Transilvania. Am o nostalgie față de România.  Când vom merge în țară, în vara aceasta, aș vrea să fac un tur pe la casele unde a stat Enescu, să cunosc mai bine lumea de acolo”, adaugă.  

Diminețile Andrei sunt pentru studiu, după-amiaza predă pian la o academia. „Aș vrea să mă apuc și de luterie. Sunt încântată cu tot ce realizez…”

Și mama sa a încurajat-o mereu mult în ceea ce face, „pentru că nu e ușor în lumea muzicii”.

„Aici este asistentă medicală, însă și ea este un artist. A fost fotograf  la un cunoscut studio din București”, spune, zâmbind, Ilie Cârstea. „Am parte de o familie foarte bună. Nici soția, nici Andra nu m-au ținut de rău când am cumpărat atâtea scule, materiale… Mi-au înțeles pasiunea și m-au ajutat”.

Dacă cineva ar vrea să cumpere o vioară, îl poate suna la numărul de telefon 687 220 870. „Dacă nu îi place una din cele pe care le am făcute, îi pot face o vioară la comandă. Eu să am cât mai multe făcute, să rămână Andra cu viorile…”

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: