Noi in Spania
 
alexandriongroup

Un pie entre dos mundos, un roman în care fiecare ne putem retrăi povestea

zoom Un pie entre dos mundos, un roman în care fiecare ne putem retrăi povestea

7 iulie 2016

Povestea românilor din diasporă, plecarea noastră din țară, drumul cu autocarul și neliniștea de la granițe când încă ni se cereau vize, adaptarea și lacrimile vărsate de dor și nostalgie, sentimentul de înstrăinare la întoarcerea acasă și cel de a avea inima împărțită între două lumi sunt surprinse de un roman ce așteaptă lumina tiparului, Un pie entre dos mundos, scris de Alina Daniela Popescu, piteșteancă și fiică adoptivă a orașului Valladolid de mai bine de cincisprezece ani. „Este povestea tuturor românilor din diasporă, sunt convinsă că absolut toți cititorii se vor simți identificați mai mult sau mai puțin cu Alexandru sau prietenii lui. Personajele sunt fictive, la fel și acțiunea. Dar sunt pline de realitate, deși pare o contradicție. Cititorii vor retrăi plecarea lor din țară, drumul cu autocarul și neliniștea din granițe când încă ni se cereau vize, primul contact cu spaniolii și obiceiurile lor, adaptarea și lacrimile vărsate de dor și nostalgie, sentimentul de înstrăinare la întoarcerea acasă și cel de a avea inima împărțită între două lumi. Toate acestea încadrate într-o poveste de viață, în care vom găsi și suferință, și putere, și dragoste…”, spune tânăra scriitoare, deja cu multe premii la activ.

Este scris în limba spaniolă, pentru că „locuiesc în Spania și știam că voi încerca să-l public inițial aici”. Dacă o vom sprijini pe Alina, rezervând acest roman, editura Tandaia îl va publica curând.  „Va vedea lumina tiparului numai dacă se vor efectua în jur de 40 de rezervări pe site-ul editurii Tandaia în decursul  campaniei de crowfunding care va dura aproximativ patru săptămâni”, explică.

Mărturisește că una dintre dorințele sale este să traducă în română romanul Un pie entre dos mundos. E unul din visurile mele. Celor care m-au întrebat sau mă vor întreba de ce nu l-am scris în română, le spun că motivul e simplu: locuiesc în Spania și știam că voi încerca să-l public inițial aici. Dar mai e și faptul că romanul e adresat și spaniolilor pentru că sunt o înverșunată apărătoare a frumuseților și tradițiilor noastre și vreau ca ei să vadă dincolo de eticheta care atâta rău poate face câteodată. Să ne cunoască mai bine, să vadă că suntem generoși, cinstiți și muncitori. Și în Un pie entre dos mundos găsim aceste calități din belșug”, spune. „De fapt, una din condițiile la care am ținut când am semnat contractul cu editura Tandaia este să fie deschisă și dispusă la traducerea și publicarea în română pe viitor. Totul depinde de reacția posibililor cititori”, adaugă Alina Daniela Popescu. 

Un pie entre dos mundos narează povestea lui Alexandru, unul dintre sutele de mii de tineri care pleacă din România în căutarea unui drum mai neted spre viitorul la care a visat dintotdeauna. Vom descoperi ce se află în spatele fiecărei povești și a fiecărei persoane care hotărăște sau se vede nevoită să-și lase familia, prietenii și locurile dragi, pentru a trăi situații contradictorii și a-și construi o nouă viață. Acest tânăr inginer suntem noi toți, românii care trăim de ani de zile pe alte meleaguri. Vă invit să-i descoperiți povestea și în același timp să vă retrăiți povestea, pentru că sunt convinsă că este un pic din fiecare dintre noi în paginile acestui roman, care vrea în același timp să descopere și celor de aici noi fațete ale unei țări frumoase, cu oameni generoși, muncitori și cinstiți”, rezumă tânăra scriitoare, care, pe lângă lucrările premiate la diferite concursuri din Spania, are la activ și destule în limba română, scrise încă de la vârsta de nouă ani. „La nouă ani am scris prima mea povestire mai lungă, la mână, evident, am ilustrat-o și am cusut-o singură, și i-am făcut-o cadou unei colege de clasă de ziua ei. În liceu și în facultate mi-au fost publicate poezii și povestioare în reviste pentru copii și adolescenți.  Vă aduceți aminte de revista Salut a lui George Mihăiță sau de emisiunea Feriți-vă de măgăruș?”.

Pasionată de călătorii, scrie și pe site-ul de turism AmFostAcolo. „Cei din jur îmi spun că am puterea cuvântului. Și vreau să împart frumosul cu oameni frumoși”, spune.

Cum i-ar prezenta Piteștiul, orașul ei natal, unui spaniol care niciodată nu a fost la noi în țară? „Piteștiul meu drag… și dacă ar fi cel mai urât oraș din lume, eu tot n-aș putea să vorbesc rău de el. Este orașul sufletului meu, în care mi-am trăit o adolescență frumoasă și curată. Spaniolilor le vorbesc de Parcul Trivale, de centrul frumos, modern și plin de culoare, de fântâna cântătoare, de bisericile micuțe care îți liniștesc sufletul, de splendida Simfonie a Lalelelor, de care îmi e un dor cumplit… Chiar și de industrie, de ce nu? Că doar nu degeaba avem cel mai mare combinat petrochimic din sud-estul Europei. Și suntem leagănul Daciei! Nu vă puteți imagina cât leagă Dacia aceste două orașe și fabricile lor și ce trafic terestru de piese există între ele. Am păstrat aici până și culorile alb-violet ale echipei de fotbal FC Argeș, pentru că și Pucela le poartă”, spune.

Mărturisește că duce dorul a tot ce ne lipsește fiecăruia dintre noi: „familia, prietenii, un gust ca la mama acasă sau un miros de pâine nedospită. Am, totuși, norocul să mă văd cu ei destul de des, iar micile lucruri, care îmi alină dorul, le trăiesc intens vara, în cele două săptămâni pe care le petrec la țară, pe Vlașca marelui Preda. Mă las răsfățată de mama, care-mi face toate poftele, ascult concert de greieri seara în grădiniță și mă uit la miile de stele (jur că în nici o altă parte cerul nu e mai înstelat ca în satul bunicilor mei), stau seara la chilău cu vecinele până când se întorc oile de la câmp… Lucruri aparent fără importanță, dar care mie îmi încarcă bateriile într-un mod extraordinar și unic”.

Însă ține să precizeze că și-a îmbogățit personalitatea trăind în străinătate. „Întotdeauna m-am considerat un cetățean al lumii. De când mă știu m-am simțit atrasă de spațiile care emană multiculturalitate și mi-a plăcut să văd lume. Pe mine cel mai mult mă îmbogățesc călătoriile, oamenii pe care îi întâlnesc în drumul meu și poveștile lor. Când cunosc pe cineva, unul din primele lucruri pe care le spun este că sunt româncă. Parcă mă arde pe limbă, nu mă pot abține. Poate că aș putea adăuga că sunt, de fapt, un pic din toate națiile pământului. Am niște rădăcini solide, pe care le iubesc, dar în fiecare zi prind noi rădăcini, peste tot pe unde ajung”.  

Lucrează ca export manager la o firmă de mașini agricole din Valladolid. „De mai bine de opt ani lucrez ca export manager la o firmă de mașini agricole, e un job care îmi place mult, tocmai pentru că sunt în contact permanent și comunic cu oameni din toată lumea. Din când în când mai fac un master, un curs, pentru că tot timpul simt nevoia de a învăța ceva nou. Acum vreau să-mi termin doctoratul. Și voi continua să scriu, pentru că în fața unei coli goale, fie ea și de Word, sunt eu”.

La fel ca și Alexandru, personajul din Un pie entre dos mundos,recunoaște că „de multe ori mi-am pus întrebarea cum aș fi acum dacă aș fi rămas acasă. Am colegi și prieteni din facultate cu joburi bune și o viață absolut la fel ca și cea la care visam dintotdeauna, deci cred că se poate și acasă. Totul e să vrei și să lupți pentru ce vrei. La mine așa a fost să fie. Eu am venit cu avantajul limbii, deși știm că suntem apreciați pentru ușurința cu care învățăm, spaniolii ne admiră pentru asta”.  

Absolventă a facultății de Limbi Străine, specializarea spaniolă-franceză, de la Universitatea București, acum cu viața stabilită în Valladolid, unde a venit din dragoste,     păstrează și tradițiile și cultura românească. „Îmbrac mândra ie la toate congresele de la facultate și la toate festivitățile de premiere. Nu renunț în veci la mămăligă. Îmi cumpăr cărți în română în fiecare vară: mama îmi umple geamantanul cu borcane de magiun, iau eu scot din ele pentru că și magiunul, și cărțile cântăresc mult. Îi vorbesc fiului meu de Creangă, de Eminescu și de Rebreanu, care e preferatul meu. Chiui la maxim când ascult în mașină Călușul. Îi învăț pe colegii băiatului meu Alunelul și să strige «Hai România» atunci când echipa noastră joacă (chiar dacă pierde). Când intră în birou un șofer pe care îl suspectez că ar fi român, dar nu îndrăznesc să-l întreb din prima, încep să fredonez suficient de tare Mociriță cu trifoi. Sunt o mare pasionată de folclor, așa că îl mănânc pe pâine cu orice ocazie. Iar Un pie entre dos mundos respiră tradiție și cultură românească prin toți porii”, spune.

Romanul Alinei Daniela Popescu ne-a stârnit curiozitatea. Însă știm că drumul unui scriitor începător e lung și deloc ușor.

„Dacă voi credeți că povestea lui Alexandru, și a mea, și a dumneavoastră, și a tuturor românilor din diasporă vă va plăcea, puteți rezerva acum cartea pe pagina editurii Tandaia: https://www.indiegogo.com/projects/un-pie-entre-dos-mundos#/. Prețul pentru format electronic este de 9 euro, iar pentru cel tradițional, 18 euro, transport inclus. Deocamdată este în probă: numai dacă se vor efectua în jur de patruzeci-cincizeci de rezervări până la sfârșitul lunii iulie, aceasta va fi publicată în toamnă. Vă mulțumesc și aștept feedbackuri sincere și critici constructive”, spune tânăra scriitoare.

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii:


  1. dan danila 08/07/2016

    acum o sa cunosti si adevarata fatza a rominilor:ignorantza, si in curind n-o sa mai strigi hai romania; ti-o spune, dan danila din canada, autorul romanului FRONTIERISTII


  2. Alina 15/09/2016

    Voi încerca să caut și să cumpăr romanul "Frontieriștii".
    P.S. Încă nu am dat de ignoranța de care vorbeați, domnule Dănilă. Dimpotrivă, am întâlnit în drumul meu oameni interesați și săritori. Romanul meu va fi publicat în această toamnă (și) cu ajutorul lor. Numai bine vă doresc.