Noi in Spania
 

„N-aş putea trăi fără să cânt”

zoom „N-aş putea trăi fără să cânt”

21 iulie 2016

O voce ce îți ajunge la suflet și te ajută să simți România aici când interpretează cântece vechi, autentice din toate zonele folclorice ale țării noastre la evenimente culturale, botezuri, nunți și toate ocaziile la care românii din Comunitatea Madrid vor să fie împreună și să se simtă ca acasă este a cunoscutei cântărețe de muzică populară Gabriela Tone. „Lumea care caută folclorul autentic mă invită să cânt la evenimentele sale. Oamenilor le plac mai ales melodiile vechi, autentice, se emoționează când le aud. Mă simt mândră când cântă cu mine, când îi văd la joc. Suntem o mică Românie aici. Îmi place că românii ştiu să se distreze şi că apreciază folclorul adevărat. Ani de zile am cântat la nunţi în Alexandria, de unde sunt, şi în multe localităţi din jur. Cântam câte 80-100 de melodii pe noapte cu orchestra. Mă bucur că pot continua şi aici”, spune solista.

De aceea nici nu e de mirare că de-a lungul celor zece ani de când este în Madrid a colaborat și cu majoritatea asociațiilor. „Am colaborat cu o mare parte dintre asociațiile românești din Spania, între acestea, asociațiile Muntenia, Confluenţe, Rază de Soare.  Răspund invitațiilor compatrioților care sunt activi pe plan cultural și social, particip cu mare drag la activitățile lor. Cu asociația Salva și grupul Sânzienele recent am fost la o filmare la postul de televiziune Cuatro, pentru un program de genul Surprize, surprize! ce va începe în toamnă. Unui spaniol din Málaga soția sa, româncă, a vrut să îi facă o surpriză – să aducă un grup de dansatori români și o solistă de muzică populară”, ne-a dezvăluit Gabriela Tone.

„Cântând mult nu mi se pierde nici vocea… Și în casa unde muncesc, când sunt singură, cânt. Acasă, la fel… Muzica e viața mea, îmi dă putere, mă ajută să răzbat. Dacă nu aș fi cântat aici, nu știu cum aș fi răzbit prin toate, pentru că e foarte grea viața în Spania, după cum știm cu toții…”, mărturisește. 

Ateneul din Madrid a răsunat recent de vocea ei și de cele ale grupului Sânzienele și ale ansamblului Someșul la spectacolul de folclor Nunta Zamfirei, dedicat poetului George Coșbuc cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la nașterea sa și organizat de Asociația România, cu sprijinul Federației Asociațiilor de Români din Spania-FEDROM, al Asociației Salva, al Asociației Socioculturale Dor Român și al Direcției Generale pentru Servicii Sociale și Integrare Socială din Comunitatea Madrid. „S-au pus în scenă câteva din obiceiurile de nuntă, prezentate de Coșbuc, tradiții care și astăzi se mai păstrează încă în zona unde s-a născut poetul. Sala a fost arhiplină, am rămas impresionată de cum a jucat lumea și a chiuit”, spune.

Pentru că vocea i se mulează pe toate partiturile, poate colabora cu grupuri folclorice și interpreți din toate zonele folclorice ale României. „Chiar fac un duet cu Aurel Cojocariu, din Iași. La spectacole interpretăm două cântece din Republica Moldova: Fa, Marie, cu bariz și Bine-i șade mesei mele”, zice.  

Costumele pe care le poartă sunt la fel de autentice precum cântecele sale. „Am șase, recent am cumpărat două, unul, de la Muzeul Satului, iar altul, de la o verișoară. Unul este de la o altă verișoară, a soţului, altul, de la bunica lui – mi l-a dat chiar din ladă… Două costume le-am cumpărat dintr-un sat din Teleorman.  Unde văd costume autentice, da' autentice, vechi, chiar dacă sunt atinse de patina timpului, le refac și le port cu mare drag. Am pe cineva care mă ajută și pe mama. Vreau să păstrez costumele așa cum sunt, fără să le adaug nimic. Simple, că-s mai frumoase! Este important să cânţi într-un costum nefalsificat. La multe festivaluri am prezentat costumul popular autentic din zona unde m-am născut şi vreau să reprezint frumos Teleormanul şi aici”.  

Acum multă lume îi cunoaște vocea în Spania, însă cum a fost începutul în viața culturală românească din Madrid? „Mai întâi aș vrea să spun că în țară am colaborat cu ansamblul Muntenia şi cu cel înfiinţat de Liviu Vasilică, Burnasul. Din 1995 până în 2006, când am plecat în Spania, am participat la multe spectacole, concursuri şi festivaluri, între care La noi pe deal la Teleormănel; Mugurel de cântec românesc; Cântecele Oltului, unde am câştigat premiul Frumoasa Oltului; concursurile Antena satelor şi Moştenitorii. Iar în Madrid am început să cânt cu grupul Românaşul, apoi singură, am cântat la festivităţile organizate la Centrul de Participare şi Integrare a Imigranţilor din Coslada”, a spus solista.    

La aproape doi ani de la venirea în Spania, în 2006, a văzut în săptămânalul nostru un anunţ prin care cântăreaţa de muzică populară Lenuţa Purja organiza o selecţie de solişti vocali. „Nu am ezitat nici o clipă. Era şansa să mă cunoască lumea şi aici. Cât fusesem internă nici nu mai deschisesem gura să cânt. Nu mai îmi venea în gând nici o melodie. A fost ca un semn acel anunţ. M-am simţit în al nouălea cer când Lenuţa Purja mi-a spus că voi face parte din ansamblul Românaşul”, mărturiseşte Gabriela.  

A colaborat cu Românaşul un an, până când solista Lenuţa Purja s-a întors în România. „Nu am putut să stau din nou departe de folclor. Cu sprijinul echipei dela CentrulHispano-Romândin Coslada am înfiinţat grupul folcloric Ghiocelul, alcătuit din copii ce frecventau activităţile acestui centru. A fost prima dată când am lucrat cu copiii. Mi-a plăcut foarte mult, am pus suflet, am foarte apropiată de ei. Le-am modelat vocile, i-am învăţat şi dansuri populare. Am făcut repetiţii serioase cu ei, de aceea am şi avut succes”, spune cântăreaţa.

Și-a făcut un nume, este clar: „Am muncit foarte mult ca să ajung aici. Am studiat, am peste 50 de caiete studenţeşti cu cântece”.

Mărturiseşte că multă lume a întrebat-o cum de nu a reuşit să facă şi un CD cu o voce  atât de frumoasă. „Şi în ţară, şi aici, ai nevoie de sponsori. Mulţi mi-au spus că ar vrea să mă asculte şi în casa lor. Câteodată şi mie îmi vine să plâng de ciudă că nu am posibilitatea să scot un CD. E păcat ca atâtea cântece autentice să se piardă. Aş ajuta la păstrarea folclorului nostru în Spania. Tot ce mi-a plăcut din folclor am scris sau am înregistrat de la radio, de la televizor sau de prin sate. Multe cântece le am de la tata, am şi cântece compuse de mine… Cântecul e viaţa mea. Prin cântec mă exprim, n-aş putea trăi fără să cânt”, spune. 

 

Dacă doriţi să o contactaţi pe solista Gabriela Tone, sunaţi la numărul de telefon 642 935 752.

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: