Noi in Spania
 

Am dovedit că sunt la fel de bun profesor ca şi alţii, rezultatele au fost cartea mea de vizită

zoom Am dovedit că sunt la fel de bun profesor ca şi alţii, rezultatele au fost cartea mea de vizită

13 iulie 2017

„Traiul meu în străinătate, nu spun numai în Spania, pentru că asta s-ar putea întâmpla şi în Italia, şi în Franţa, şi în Germania, este un test al caracterului, al capacităţii mele psihice de a filtra lucrurile, de a mă apăra, dar totodată de a rămâne eu însămi, de a-mi păstra identitatea, personală şi naţională, verticalitatea, onestitatea. Ai nevoie de răbdare, de dârzenie, de perseverenţă…”, spune Stela Moglan, profesoară de engleză, foarte probabil dintre primii români care au predat engleza în Spania, după cum mărturisește că i s-a spus. 

A venit în Madrid pe 11 noiembrie 2002, la nişte prieteni, care au ajutat-o doar o scurtă perioadă de timp. „Era o zi de luni, n-am s-o uit niciodată… Sunt din Zărnești, unde am fost traducător pentru o asociaţie americană, dar a trebuit să plec, deoarece pur şi simplu n-o mai scoteam la capăt. Fetiţa avea aproape 18 ani, era în ultimul an de liceu şi nu mai reuşeam sub nici o formă să acopăr cheltuielile casei. Am crescut-o singură, am divorţat când avea două luni…”

A pornit la fel ca sute de mii de românce din străinătate. „Am lucrat în serviciul domestic, am avut grijă de copii… Mi-am făcut CV-ul, am mers la hoteluri, agenţii… La început am lăsat CV-ul la Recepţie, dar sunt sigură că îl aruncau. M-am hotărât să-mi schimb strategia, pentru că nevoia te-nvaţă, şi ceream să vorbesc cu managerul, în engleză. «Da, desigur!» Aveam un palton lung şi o beretă, eram impunătoare… Dar căutam orice de muncă, la recepţie, la curăţenie… Lăsam CV-ul, însă mi se cereau acte în regulă… Într-un final am găsit şi un hotel de pe Gran Vía, unde făceam curăţenie la sfârşit de săptămână. Mă plăteau 3 euro pe oră… Dar nu lucram în casa nimănui, nu mă întreba nimeni cum e în România, dacă avem asta sau asta…”  

Un anunţ în Segundamano în care oferea ore de limbă engleză a fost punctul în care lucrurile au început să se schimbe pentru Stela. „Un birou de traduceri m-a contactat şi aşa, încet-încet, am reuşit… Înţelegeam spaniola şi puteam traduce simultan în engleză. Astfel am putut să mai adaug experienţă la CV. L-am plasat la academias, am cunoscut oameni, mi-am dezvoltat cercul de prieteni… Primul meu post adevărat mi-a fost oferit de o englezoaică, la un an de zile de la venirea în Madrid. Îmi fusese teamă să mă mai duc la interviu, pentru că fusesem de atâtea ori refuzată, respinsă… Eram atât de descurajată… Plus că trebuia să îi trimit copilului bani… M-a invitat la interviu şi după o conversaţie de cinci minute mi-a spus că are un curs la o mare companie în domeniul farmaceutic şi că mă trimite pe mine. Mi-a oferit şi ore particulare”, spune.  

Mărturiseşte că drumul nu i-a fost lin nici când viitorul i se părea mai puţin întunecat. 

„M-am lovit de prejudecăţi şi acum… Le-am spus elevilor că sunt din România, nu mi-am negat originea. Sunt din România, îţi ofer experienţa şi profesionalismul pe care le am. Le-am dovedit că sunt la fel de bună ca şi alţii, rezultatele, eficienţa cu care predam au fost cartea mea de vizită. Nu poţi să schimbi opinia nimănui decât dovedind cine eşti”.

A predat şi în colegios concertados, i s-au deschis şi alte uşi, CV-ul i-a fost plasat pe pagini de profesori… „Aşa am primit o ofertă de la un centru de formare care trebuia să organizeze un curs special şi rapid, în trei zile, de tehnică medicală şi îngrijirea pacientului, în limba engleză, la spitale. Era un curs intensiv pentru angajaţii dintr-un cunoscut spital particular şi un institut oncologic. În trei zile a trebuit să mă pun la punct cu termenii medicali în spaniolă, şi am reuşit să fac treabă bună. A fost o experienţă super, m-am simţit extrem de mândră şi încurajată. Directorul centrului de formare mi-a spus că s-a bucurat când mi-a văzut CV-ul pentru că îi place să lucreze cu oamenii din Est”.

A fost contactată de un alt centru de formare profesională… „Aveau nevoie de cineva la aeroportul Barajas ca să predea un curs de limbă engleză dispecerilor care verificau partea tehnică a avioanelor înainte de decolare. Problema nu era de vorbit engleză, ci de înţeles semnele cu care se comunică în aviaţie. A trebuit să mă duc pe pistă, mi-au pus căştile acelea mari, stăteam cu caietul în mână, să iau notiţe, pentru că a trebuit să-mi organizez singură cursul… Am scris un mini-dicționar de abrevieri din engleză în spaniolă. A fost emoţionant”, îşi aminteşte Stela Moglan.  

Din 2005, prin intermediul centrelor de formare profesională care organizează cursuri de engleză la locul de muncă, a lucrat şi lucrează numai în companii din domeniul bancar, financiar, comercial, medical, energie, transport etc. 

Însă cea mai mare realizare a sa este următoarea situaţie, despre care vorbește cu emoţie: „Un fost coleg, profesor de engleză, mi-a trimis un mesaj în care mi-a dat o adresă unde să-mi trimit CV-ul pentru că se fac selecţii pentru examinatori de limbă engleză în aviaţie. L-am trimis, am fost preselectată, apoi selectată. Eram singura româncă pe lângă zece nativi. Trebuia să fac un curs special pentru a deveni examinator, a fost organizat pentru prima oară în Spania, în octombrie 2010. Organizaţia de Aviație Civilă Internaţională a impus tuturor piloţilor comerciali şi companiilor aeriene să organizeze examene pentru obţinerea licenţei de zbor internaţional pentru a evita accidentele de aviaţie din cauza neînţelegerii unor cuvinte. Sunt foarte multe accente, au avut loc foarte multe accidente de avion pentru că piloţii nu au înţeles instrucţiunile de la turnul de control dintr-o anumită ţară. Eu m-am ocupat de pregătirea a 20 de piloţi, căpitani, comandanţi ca să ştie cum să dea examenul, să se familiarizeze cu formatul acestuia”.

În drumurile sale Stela vede multe românce cum vorbesc între ele, îşi spun păsul, cu ce se confruntă la locul de muncă… „Sunt extrem de obosite, dar nu renunţă… Li se văd urmele muncii pe faţă… Îmi place să le ascult cum glumesc şi cum se tachinează, vorbesc ca acasă. Şi unitatea aceasta… Se văd în fiecare dimineaţă, dar vorbesc de parcă nu s-ar fi văzut de ani de zile…Stau deoparte, le ascult, şi le admir… Pentru mine sunt nişte învingătoare…”  

Are simţul umorului şi al ironiei… „Nu a fost uşor, nici nu are rost să vorbim de toate… Spaniolii ar trebui să ne mulţumească pentru faptul că a crescut nivelul Mării Mediterane datorită lacrimilor noastre…”  

Stela Moglan mărturiseşte că ştie că nu a putut comprima în cursul interviului aproape 15 ani de experienţe. „Toată experienţa străinătăţii a tuturor românilor este un test de rezistenţă. Am învăţat aici ce înseamnă să lupţi pentru lucrurile în care crezi. Reuşeşti, te simţi învingător, pentru că tu lupţi cu prejudecăţile, cu ostilitatea, şi cu tine însuţi, pentru că la început nu îndrăzneşti, nu ştii ce să faci… Consider că toţi românii care şi-au luat soarta în mâini sunt nişte învingători, mai ales că au făcut-o singuri…”

 

 

                                                                                                                                                                                                Ana-Maria Cornilă 

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: