Noi in Spania
 

Preotul Teofil Moldovan: „Lupta cea bună am luptat. Mi-am făcut datoria cum am știut mai bine”

zoom Preotul Teofil Moldovan: „Lupta cea bună am luptat. Mi-am făcut datoria cum am știut mai bine”

19 octombrie 2017

Aproape 50 de ani slujind Biserica Ortodoxă Română, cultura și spiritul neamului nostru. Preotul Teofil Moldovan a lăsat urme în inimile a mii de credincioși români din toată Spania, a sute de studenți pe care i-a avut la universitățile spaniole unde a predat Teologie și Deontologie, „în slujba poporului lui Dumnezeu ortodox român și reprezentarea Bisericii Ortodoxe Române în fața tuturor instituțiilor bisericești, civile și culturale ale Spaniei”, după cum ne-a spus în cadrul interviului pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde.  

   

 

 

În data de 8 ianuarie 2017 a avut loc ultima slujbă pe care ați ținut-o la biserica de pe strada madrilenă Nicasio Gallego. Ce ați simțit în fața oamenilor ce au făcut-o neîncăpătoare atunci, la fel ca în atâtea alte ocazii?

În primul rând, cuvenitele emoții, ca la un început, și aici, la un sfârșit de activități pastorale ale mele, aproape de-a lungul a 50 de ani. Dar aceste emoții, slujind Sfânta Liturghie, erau ca o ofrandă adusă lui Cristos, de bucurie că m-a însoțit, m-a ajutat, m-a protejat, cu Pronia dumnezeiască, în toți acești ani.

Apoi, emoțiile umane, că, totuși, despărțirile lasă urme, dor. Însă, cu conștiința bucuriei, cum zice Sfântul Apostol Pavel: „Doamne, lupta cea bună m-am luptat, credința eu am păzit-o și am transmis-o, am împărtășit-o poporului lui Dumnezeu”, adică enoriașilor care m-au însoțit la sfintele slujbe.   

Dar m-am despărțit senin, pentru că am trăit și-am fost supus legilor, și civile, și bisericești. Or, mi-am zis, cu poetul Eminescu: „Tot alte unde-i sună aceluiași părău:/La ce statornicia părerilor de rău,/ Când prin această lume să trecem ne e scris/Ca visul unei umbre si umbra unui vis?”   

Cum a fost prima slujbă pe care ați ținut-o în Madrid (sau, poate, în altă localitate)? Câți oameni veniseră atunci? Când ați înființat Parohia „Prea Sfânta Fecioară Maria”?

Prima slujbă la Madrid pentru comunitatea de români a fost, de asemenea, foarte emoționantă. Că eu am slujit totdeauna numai în limba română. Au venit, la început, familiile care, în 1978, împreună cu mine, s-au hotărât să se constituie în Parohia Ortodoxă Română „Prea Sfânta Fecioară Maria” din Madrid. După acea sfântă liturghie, au auzit tot mai mulți, lumea fiind atunci comunitatea politică a exilului românesc de după anul ”40.

E adevărat, periodic, de la Salamanca, unde eram doctorand în Teologie, bursier al Universității Pontificale, mă aducea profesorul Aurel Răuță, titularul catedrei de Limba și literatura română, de la Universitatea Civilă, și slujeam la biserica ortodoxă greacă. Acolo ne-am cunoscut și m-a cunoscut o parte din comunitatea românească. Dar unde s-au zidit pe zi ce trecea zidurile, să spunem, ale Bisericii Ortodoxe Române, unde au fost apoi slujbele numai în limba română? Exact în capela mare a Seminarului Teologic Catolic din Madrid, pe care mi-a dăruit-o cardinalul de atunci, Enrique Tarancón. Și, în continuare, cum bine știți, am slujit totdeauna, până la despărțire, numai în frumoase biserici catolice.

În biserica de pe strada Nicasio Gallego de când ați început să slujiți?

Din 2005. Din dispoziția cardinalului Antonio María Rouco, acea biserică a fost cu destinație specială, uz liturgic, numai pentru Biserica Ortodoxă Română, specificat, atâta timp cât slujește preotul Teofil Moldovan.   

Cum vă simțiți știind că ați contribuit la închegarea comunității românești din Madrid și nu numai? 

Plecând de la unitatea Bisericii, și poruncă dată Apostolilor și urmașilor lor până azi, Episcop și preoți, eu am avut bine fixată, în mintea și sufletul meu, porunca lui Cristos: „Duceți-vă în lume și învățați toate neamurile și botezați-i în numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfântului Duh, faceți discipoli ai mei!” Or, aceasta înseamnă să constitui o comunitate unită, fidelă lui Cristos, Bisericii sale și, bineînțeles, după capacitatea, după purtările, după trăirea preoțească a preotului și a familiei sale, să fie unitate întru Cristos, aceea am cultivat.

Ziceți „Madrid și nu numai”. Este adevărat, că după ce a fost recunoscută Parohia „Prea Sfânta Fecioară Maria”, în 1979, de Patriarhul Iustin Moisescu și de Sinodul Patriarhiei Române, în 1980 a fost recunoscută oficial și legalizată de Ministerul Justiției Statului spaniol, cu personalitate juridică. Atunci mi s-a pus la dispoziție de către comunitatea de reventuriști, în strada Felix Boix, 13, capela mare și frumoasă a acelei biserici.

Și periodic mergeam și slujeam la Barcelona, unde, și acolo, comunitatea a crescut în jurul preotului Teofil Moldovan. Așa s-a zidit, și acolo, o frumoasă comunitate, cu românii rezidenți în Barcelona și împrejurimi.

Pentru cei de la Madrid, Barcelona și alții, pentru scopuri învățătorești, desprinși de patria România, am editat revista Gând românesc, de educație catehetică, învățătură, de credință ortodoxă, cu aspectele, și culturale, românești.            

Parohia pe care ați păstorit-o și dumneavoastră personal ați inițiat formalitățile pentru ridicarea Catedralei Ortodoxe Române de la Madrid. Vorbiți-ne, pe scurt, despre contribuția dumneavoastră în acest sens.

În primul rând, trebuie să vă amintesc că, la cererea Mitropolitului nostru, Iosif Pop, de la Paris, în anul 2003, am pregătit toată documentația după legile Statului spaniol și am depus-o la Ministerul Justiției, spre recunoașterea Bisericii Ortodoxe Române pe toată Spania. Că existau deja, în afară de cea de la Madrid, alte nouă parohii ortodoxe române constituite în Spania. Am pregătit toate, revizuite de Mitropolit, cu numirea că sunt Protopopul Bisericii Ortodoxe Române pe toată Spania; și-am depus documentația. În trei luni de zile a fost aprobată de Ministerul Justiției.

Pe baza acestei documentații, în 2007, Sinodul Patriarhiei Române a ridicat parohiile ortodoxe române din Spania și Portugalia la rangul de Episcopie. Și vă amintiți că în 25 mai 2008 a fost hirotonit Episcop pentru nou înființata Episcopie a Spaniei și Portugaliei Preasfințitul Timotei Lauran.  

Geneza spre a ajunge la această construcție a Catedralei: în anul 2005, luna mai, constatând numărul impresionant de români, enoriași ortodocși români, care veneau la slujbele noastre, biserica ne era mică. Atunci am hotărât să ne facem biserică proprie. Am depus, în 16 septembrie, la Primăria Madrid, cerere să ne concesioneze o parcelă de teren municipal pentru construirea bisericii parohiale a comunității ortodoxe române din Madrid. În 2009 s-a deschis concursul public, cu cinci parcele, pe tot Madridul. Douăzeci și șapte de cereri, ale diferitelor religii. Analizând Comisia de Urbanism și Primăria, nouă ni s-a adjudecat exact parcela pe care am solicitat-o. Parcela ne-a fost dată pe o durată de 75 de ani, gratis.  

Având parcela, fiind deja instalat Episcopul, dar neavând catedrală, ne-am pus problema și ne-am fuzionat în final interesele parohiale cu cele episcopale, că acea biserică ce se va ridica va fi biserica Parohiei „Prea Sfânta Fecioară Maria” și Catedrala Episcopală Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei.   

În ce stadiu este construcția Catedralei?  

Este în stadiu bun. Se vor inaugura Sfintele Slujbe în Catedrala Ortodoxă Română din Madrid la data de 18 noiembrie 2017. Voi sluji la prima slujbă. Acolo voi da slavă Domnului, în lucrarea vieții mele, m-a ajutat să văd încoronat visul meu și al comunității românești din Madrid de-a lungul anilor.

Cum a fost colaborarea cu autoritățile spaniole? Dar cu cele române?

În ceea ce privește autoritățile spaniole, trebuie să vorbesc de formă nu bifurcată, ci trifurcată. Am avut autoritățile academice, universitare, începând cu Universitatea din Salamanca, unde mi-am urmat trei ani de zile cursurile de doctorat; apoi, unde mi-am dat doctoratul, în 1986, și m-au numit profesor acolo. Dar apoi Universității San Dámaso, Facultatea de Teologie din Madrid, unde din 1987 până în 2014 am predat Teologia Bisericilor Orientale. A treia, tot în Madrid, Universitatea civilă CEU San Pablo, unde am predat, tot din 1987, Introducere în Teologie, și apoi Deontologie, la Facultatea de Drept, la Științe Economice, la Psihologie, la Empresariales și la Filologie. Acolo am condus și două programe universitare, din 1989 până în 2012, inclusiv.

Veșnic am accentuat că sunt preot ortodox român, dovadă și actele mele. Nu sunt Teófilo, ci sunt Teofil Moldovan și în actele spaniole. C-așa am venit din România, sunt mândru că sunt român și simțul acesta patriotic, al României, încolțită și atunci din toate părțile, dar găsind o comunitate românească, cum bine știți, cu idealul patriotic românesc, acestea mi le-am trăit împreună la un nivel filosofic, cultural, economic, dacă vreți, și politic. Pentru că, spuneam, cu poetul Coșbuc: „Sunt suflet în sufletul neamului meu/Și-i cânt bucuria și-amarul”.  

După autoritățile universitare, au venit autoritățile municipale și ale Comunității Autonome Madrid și, dacă vreți, în diferite ocazii am coincis chiar și cu Familia Regală a Spaniei. Am fost invitat la multe acte organizate de Primăria Madrid și de Comunitatea Autonomă Madrid.

În anul 2008 am primit de la Comunitatea Autonomă Madrid distincția, placă de argint, dată în mod public, cu titlul: „Teofil Moldovan, excelență europeană”.  

Din 1989 am fost numit în Secretariatul de Relații Internaționale și Interconfesionale al Conferinței Episcopale Spaniole, adică al Sinodului de Episcopi al Bisericii Catolice   

ca specialist în Ortodoxie și Ecumenism. Nouăsprezece ani de zile…

În ceea ce privește autoritățile române, cu cele de aici, mai ales cu Ambasada, cu Consulatul de la Madrid, am avut și am o relație foarte bună.

De-a lungul anilor pentru muncă am primit următoarele distincții: Crucea Patriarhală, în 1995, de la Patriarhul Iustin Moisescu; Placa de Argint, cu distincția de Excelență Europeană, 2008, din partea Comunității Regionale Madrid; Crucea Patriarhală și Diplomă de merit, 2010, de la Patriarhul României, Daniel Ciobotea; Crucea Mitropolitană, 2010, de la Mitropolitul Iosif, al Mitropoliei Ortodoxe Române Occidentale și Meridionale; Distincție de la Facultatea de Teologie, Universitatea San Dámaso, din partea eminenței sale, Cardinal Antonio María Rouco; Crucea Episcopală, 2014, de la Episcopul Timotei Lauran, al Spaniei și Portugaliei; Distincție Placă de Argint, 2014, de la Ministerul de Externe al României; Crucea Comemorativă „Sfântul Ioan Gură de Aur” și Diploma de Merit, în 2015, de la Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, cu ocazia sărbătoririi aniversării a 35 de ani ai Parohiei „Prea Sfânta Fecioară Maria” din Madrid, 1980-2015, preot-paroh întotdeauna, părintele Teofil Moldovan.

Câte cărți ați scris? Vorbiți-ne, pe scurt, despre ele.

Am patru cărți în limba spaniolă. Prima este lucrarea mea de doctorat, premiată și tipărită de Universidad Pontificia de Salamanca, editura Publicaciones Universidad Pontificia de Salamanca. A fost Liturghia Hispanică Vizigotă Mozarabă și influențele ei orientale. Celelalte trei cărți mi s-au cerut: Los Hermanos en oración. Oraciones sacramentales de la Iglesia Ortodoxa a fost editată de Publicaciones Claretianas, în 1984. Învățând Teologia Bisericilor Orientale, Cardinalul Arhiepiscop de Madrid, don Ángel Suquía, mi-a spus așa: „Materializează ceea ce avem mai în comun catolicii și ortodocșii! De exemplu, cinstirea Maicii Domnului”. Acesta este primul manual de Mariología scris direct în spaniolă: María, una mirada desde el Oriente Cristiano. A venit celălalt arhiepiscop și mi-a spus: „Exemplifică cu toate slujbele dedicate”. Am un studiu despre ce-i cultul divin în Biserica Ortodoxă și apoi toate acatistele și paraclisele Bisericii Ortodoxe, traduse în spaniolă. Acestea au fost difuzate la toate seminariile și facultățile de Teologie din Spania și din o mare parte din America Latină.  

Cum Pastorația este și o catedră cu o proiecție spre toate categoriile de vârstă, și aici, pe tinerii parohiei i-am văzut ca pe niște studenți ai mei. De aceea le-am scris prima carte în limba română, De la inimă la inimă - Către tineri, în 2005. Pentru părinții a căror pregătire în materie de doctrină sacramentală a Bisericii Ortodoxe nu este ca și cea a părinților catolici spanioli care de la vârsta priceperii aveau această pregătire, am scris Botezul, Mirungerea și Împărtășania copiilor mici. Tainele de inițiere în viața creștină. La fiecare botez le dădeam această carte, ca să aibă de unde învăța.

Patriarhia Română a hotărât ca 2011 să fie an dedicat Familiei în Biserica Ortodoxă. Și eu am scris Taina Sfintei Cununii și Familia în Biserica Ortodoxă. Cu o caracteristică, la urmă, cu ceea ce eu numesc dialogul credință-cultură: Aspecte antropologice, filosofice și culturale. Spre lectură și meditație. Ce este omul care în mod responsabil de căsătorește? Apoi, aspectele vieții, problema omului – dragoste, lipsa de dragoste, amenințări de separare – ce zic literații și filosofii.      

Apoi a venit Semnificația și cinstirea Sfintei Cruci și Slujba Acatistului Sfintei Cruci. M-am anticipat hotărârii Patriarhiei, care a hotărât ca 2013 să fie anul aniversar al acelui an de libertate religioasă decretată în tot Imperiul Roman de Constantin cel Mare, la 313. Și am scris această carte, care a cunoscut trei ediții.

Lucrez la alte trei cărți, dintre care prima, care este aproape de tipărire, Preotul Teofil Moldovan. O viață dăruită slujirii Bisericii Ortodoxe Române în Madrid și Spania, ce prezintă aspecte din activitățile intelectuale de reprezentare a Bisericii Ortodoxe Române.     

Cum vă rezumați activitatea ca preot al multor generații de ortodocși din Madrid și nu numai, ca profesor și ca român care trăiește în străinătate?

În primul rând, activitatea de preot o sintetizez cu bucuria că lupta cea bună am luptat. Mi-am făcut datoria cum am știut mai bine, împreună cu preoteasa, ca preot în slujba poporului lui Dumnezeu ortodox român și reprezentarea Bisericii Ortodoxe Române în fața tuturor instituțiilor bisericești, civile și culturale ale Spaniei.

Ca profesor, desigur că dau slavă Domnului pentru că a fost o cinste mare ca un preot ortodox român în străinătate să fie numit și să lucreze în universitățile în care eu am fost numit profesor și am slujit la catedră, în fiecare loc, peste 20 de ani.  

Ca român în străinătate, pentru toate activitățile desfășurate atât ca preot ortodox și cadru universitar și tot ce am muncit, pot să spun, tot cu smerenie, dar e o realitate, după exemplul celor pe care i-am găsit la Madrid din comunitatea românească, mi-am găsit și eu un loc în marele univers spaniol, semn că am fost și sunt prețuit, bine valorificat. Cât am muncit și astăzi, și aceasta I-o ofer Domnului nostru Isus Cristos, că în numele Lui am lucrat și așa m-am comportat, și acestea sunt rezultatele.        

Ce faceți acum, la pensie?  

În primul rând, am depășit faza aceea, cum ne învață psihologia, perioada puțin dificilă după o activitate de atâția ani dinamici, și acum ne organizăm viața s-o trăim mai cu liniște și cu pace dacă Dumnezeu, și-I cerem, ne va da sănătate. Să trăim între Madrid și Oviedo (n.r.: în Madrid părintele Moldovan are casa și pe fiica mai mică; în Oviedo locuiește fata sa cea mare) și apoi, în România. Bineînțeles, peste tot, cu aceeași bucurie: că lupta cea bună ne-am luptat.       

Cine păstorește în prezent Parohia „Prea Sfânta Fecioară Maria” din Madrid?

După ultima liturghie, din 8 ianuarie 2017, în luna februarie am predat toate bunurile Parohiei, bunuri mobile. Cu inventar le-am predat direct Episcopiei. De-acolo înainte cine slujește Parohia este Preasfințitul Episcop Timotei, împreună cu doi preoți monahi. Îi vedeți la slujbe unde noi, din anul 2000 până în anul 2005, am slujit, în biserica mare a Colegiului din Plaza Madre Molas, numărul 1. Acolo au reușit să se reîntoarcă și sunt până când vor iniția slujbele la Catedrală.   

Vă rugăm să le transmiteți un mesaj celor de care ați fost alături atâția ani. 

Mesajul meu este ceea ce, poate, le-am spus la ultima liturghie: Să rămână fideli și să cultive în continuare credința și trăirea spirituală a noastră, a Bisericii Ortodoxe Române, cu tradițiile ei. Am cultivat și le-am transmis Teologia Crucii, adică a suferinței, și în același timp teologia speranței, pentru toate încercările vieții, care nu-i nici veselă, nu-i nici tristă, ci este în funcție de posibilitățile de a ne-o făuri, să biruie totdeauna nădejdea promisiunii lui Cristos: „Nu vă temeți la necazuri, căci Eu cu voi sunt în toate zilele!” Și dacă aș spune, cu umor, din literatura română: De mine să nu spună decât atât: Teofil Moldovan a fost preotul nostru paroh atâția ani și ne-a slujit. Și eu le-aș spune: Vă aduceți aminte că într-un roman românesc i se spune personajului: „Să nu uiți, Darie!”. Și eu le spun să nu mă uite și să nu ne uite, că nici eu nu-i uit. Pentru că a rânduit Dumnezeu ca să trăim în această perihoreză, adică întrepătrundere: preotul Teofil Moldovan cu preoteasa și cu toți enoriașii într-o comuniune de credință ortodoxă română frumos slujită totdeauna și profund trăită, cred, de toți. Atât. Și sus să aibă inimile!

                                                                                                         Ana-Maria Cornilă  

 

                                                                                            

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii:


  1. Adrian Ciulianu 21/10/2017

    Stimate Parinte Teofil, ne bucura initiativa ziarului "Noi in Spania" de a publica aceast interviu. Atat dumneavoastra cat si familia, ati propovaduit faptele de iubire, nadejdea in Hristos, bucuria intalnirii duminica de duminica cu Maica Domnului si ati daruit tuturor un lucru pretios: pasiune in tot ceea ce ati facut. Va rugam sa primiti si din partea noastra , multa sanatate si cele mai bune ganduri!


  2. Vasile 22/10/2017

    Parinte,Bunul Dumnezeu sa-ti Rasplateasca eforturile depuse pe Altarul Neamului!


  3. nicu cap la 24/10/2017

    In primul rand bună ziua! Foarte putin l'am cunoscut pe Parintele Teofil,ii doresc multa sănătate fericire alaturi de familie.Este un om bun si minunat...Pensie usoara Părinte si Dumnezeu sa va binecuvânteze