Noi in Spania
 

„Unul dintre cele mai importante lucruri este să nu uiți de unde vii”

zoom „Unul dintre cele mai importante lucruri este să nu uiți de unde vii”

2 noiembrie 2017

„Îmi place să descopăr lucruri noi, să cunosc lume, dar prima perioadă la școală aici a fost dificilă... Voiam să mă joc cu copiii, dar nu știam cum să le spun…”, mărturisește Mădălina Alexa la cinci ani de la venirea ei și a părinților săi în Fuenlabrada (Madrid).

„În țară terminasem clasa a IV-a. Aici am intrat în Sexto de Primaria, conform vârstei. Copiii români pe care îi cunoșteam de la biserică, dar dintre care niciunul nu mergea la școala mea, îmi spuseseră că au învățat spaniola foarte repede, dar eu credeam că nu va fi atât de ușor și pentru mine. A fost un pic dificil, pentru că unele materii nu le făceam cu clasa mea, mergeam și la un curs de adaptare, în care învățam spaniola. Mă bucur că am avut o profesoară extrem de bună, care m-a ajutat mult. Ne-a învățat limba spaniolă, cultura Spaniei… Până la urmă am învățat și eu limba și nu a fost chiar așa de greu cum am crezut la început. După trei-patru luni vorbeam destul de bine spaniola, nu accentuam toate cuvintele perfect, dar mă descurcam… Și știam să vorbesc cu ceilalți copii, deja aveam prieteni, totul era… normal”, rezumă adolescenta de acum.

Cum i s-a părut Spania la prima vedere? „Am venit cu mașina, am văzut multă uscăciune, mi-a venit în minte că semăna cu Texasul… Când am coborât în fața blocului, am simțit mirosul de ciment încins. Când simt vara acel miros, îmi aduc aminte de ziua în care am venit. Din cauza căldurii, nu puteam ieși afară ziua, ieșeam seara, mergeam în parc, mi se părea ceva inedit. Dar mi-a plăcut foarte mult lumea, spaniolii sunt foarte deschiși și calzi. Dacă nu înțelegeau ceva, îmi spuneau să repet, mă ajutau, încercau să mă înțeleagă. «Ai vrut să spui asta?» Oamenii de aici sunt super”.  

Cum este relația cu colegii acum? „În școala mea sunt peste 30 de naționalități, ne simțim acceptați toți, parcă am fi spanioli. Nu contează de unde suntem. În clasă suntem o mulțime de naționalități și nu contează. Acest lucru nu este o barieră pentru a face ceva, contează cum ești tu ca persoană. Toți suntem prieteni și toți ne înțelegem bine”.

De peste zece ani se studiază cursul de Limbă, cultură și civilizație românească în Spania. Și Mădălina a frecventat acest curs câțiva ani.

„A fost chiar frumos, pentru că nu m-am rupt de țară. Am continuat să studiez româna, m-am întâlnit cu copii români… Îmi continuam și viața din România, nu știu cum să zic… Era ceva aparte… Chiar dacă m-am integrat bine aici, îmi plăcea să mă întâlnesc cu românii, să știu mai multe despre cultura noastră, pentru că în primul rând sunt româncă. Cred că unul dintre cele mai importante lucruri este să nu uiți de unde vii și ce ești”, spune.

„M-am integrat bine în Spania, copiii spanioli au fost buni cu mine, nu am avut nici o problemă cu ei, dar cu copiii români mă simțeam altfel, ca și cum eram cu familia mea. E alt sentiment. Toți simțim asta, e ceva ce nu se poate explica exact, pentru că sentimentele nu se explică... E o căldură – ești în clasa de români, înveți româna și despre România… Te simți altfel, ca și cum ai fi în țară, acest curs e o părticică din România…”, adaugă adolescenta.  

Activă și cu drag de oameni, Mădălina a colaborat și cu Asociația de Integrare Europeană Danubio, formată din români, bulgari și spanioli. „Am cântat la câteva spectacole muzică populară, mi-a plăcut, a fost o experiență frumoasă”, își amintește.

Mărturisește că încă îi vine bine costumul popular pe care îl purta la acele evenimente culturale și că acum are alte trei costume populare și o mulțime de ii. „Îmi plac, îmi aduc aminte de România. Îmi place să văd lucruri românești, să continui tradițiile, să merg la colindat, să țin legătura cu tot ce ține de țara noastră. Îmi place să port ie și pe stradă, este șic. Iile sunt chiar frumoase. Și când vezi ce bine s-au păstrat cele vechi…”

De unde și le procură? „Am un costum de la străbunici, îl folosesc la spectacole, la evenimente; pe altul l-am cumpărat de la o femeie din Maramureș care face costume populare, cum se făceau mai demult, acest costum mi l-am pus când am cântat în corul de la biserică; iar un al treilea costum popular l-am primit. În ceea ce privește iile, pe câteva le-am cumpărat, dar pe cele vechi, în general, le-am primit. De exemplu, merg la bunici acasă și găsesc într-un dulap o ie, poale sau o rochie de mai demult, și zic: Pot să păstrez eu asta?”    

Ține să amintească că multă lume zice: „Fiind în Spania, nu mai simți pe deplin că ești român, nu mai simți tradițiile din România”. „Nu, asta e problema ta… Eu, dacă vreau să merg la colindat, vorbesc cu un grup de prieteni, zic: Vreți să ne colindăm? Azi te colindăm pe tine, mâine veniți voi la mine, apoi mergem și la X, și la Y… E o chestie de atmosferă și de a o crea tu, pentru că nu ți-o face nimeni. Nu poți să zici: «Vreau să mă simt ca în România, dar nu fac nimic…»”

Mădălina și câțiva tineri de la biserica ortodoxă din Fuenlabrada au avut inițiativa de a forma un grup al tinerilor români din acest municipiu madrilen. „Vrem să avem și noi un grup, ca alte naționalități – ies în parc, cântă la diferite instrumente, fac spectacole. Se cunosc, ies împreună. Ne-am zis: Noi de ce nu putem?”

„Vrem să contribuim și noi la răspândirea tradițiilor și culturii noastre. Dorim să știe cât mai mulți tineri de acest grup, să ni se alăture. E important să te reunești cu tineri de vârsta ta, care au trecut prin aceleași experiențe ca tine, pentru că au venit în Spania când erau copii, nu când erau deja adulți, au simțit aceleași chestii ca tine. Se poate vorbi de o temă în grup, despre ce a simțit fiecare când a venit, despre ce simte acum…

Invităm tinerii să ni se unească. Am pus un anunț pe Facebook. Pentru mai multe informații ne pot contacta la numerele de telefon 637 632 784, 642 917 681 și 642 674 642. Dacă vor, să ni se alăture, pentru că vrem să facem ceva bun, să ne răspândim tradițiile, cultura și felul de a fi al românilor, să ne arătăm calitățile”.

Mădălina a ținut să fie prima care anunță un eveniment la care va participa acest grup de tineri frumoși: „Pe data de 9 decembrie, la ora 18.00, vom participa la Festivalul de colinde și datini de Crăciun Bun ești, Doamne, Bun!, organizat de Episcopia Spaniei și Portugaliei,  Protopopiatul Madrid Sud, în colaborare cu Primăria Fuenlabrada, la Centro Cívico La Serna (Fuenlabrada). 

Ține legătura și cu prietenii de acasă – din satul Pinticu, județul Bistrița-Năsăud, unde a locuit până la 11 ani și unde a fost preot tatăl ei înainte de a veni în Madrid; din Beudiu, satul de unde este mama sa, acolo stau bunicii și frații ei; și din Nușeni, „unde sunt bunicii din partea tatălui meu, foarte aproape de Beudiu”.  

„Vorbesc cu prietenii din țară în fiecare zi, prin WhatsApp sau pe Facebook. În acest mod, chiar dacă, fizic, este o distanță foarte mare între noi, nu o simțim… Când merg în țară, știu tot ce s-a întâmplat acolo, e ca și cum aș fi fost tot anul cu ei. Chiar dacă nu ne vedem, distanța aceasta ne face să ne apropiem mai tare. E ceva unic… Când stăteam în România nu eram așa de apropiată de prietenii mei cum sunt acum…”, mărturisește, emoționată.    

Mădălina merge în România în fiecare august. „Când ajungi și toți sunt la poartă… Sentimentul pe care îl simt în țară este cu totul special… Când plec, toată lumea plânge. Te uiți la cei de acasă, te gândești: O să-i văd după un an… E o senzație pe care, cred, toți am simțit-o. Când pleci de acasă, din țară, îți vine să plângi…  Prietenii îmi spun: «Să vii la iarnă!» Ceva te face să simți că nu vrei să mai pleci, chiar dacă aici ești super… Mă simt copleșită și îmi aduc aminte de tot… De când eram mică și până în acel moment… Te simți atât de copleșit, parcă nici nu poți să plângi de atâta sentiment… E o senzație… O știți…”

 

                                                                                                                      Ana-Maria Cornilă 

 

                                                                                                                                          

    

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: