Noi in Spania
 
alexandriongroup

Cursele sunt un mod de viață pentru mine, pasiunea mea dintotdeauna

zoom Cursele sunt un mod de viață pentru mine, pasiunea mea dintotdeauna

5 iulie 2018

„Încă de mic copil îmi plăceau mașinile, pe la vârsta de 14 ani tatăl meu a cumpărat o mașină Renault 8 Gordini cu motorul demontat. Nu am crezut că o să funcționeze vreodată, dar, datorită unui inginer din Alba, în câteva luni a reușit să o pună în mișcare. Atunci a fost primul meu contact cu mecanica, cu mașinile. Eram atât de încântat… Îmi amintesc că era finala între Steaua și Barcelona, iar eu stăteam lângă mașină fără să mă mișc... În același an a avut loc Raliul Europei, care trecea prin orașul meu, Alba Iulia, și am văzut pentru prima dată mașini de raliu. A fost foarte frumos, erau mașini din Campionatul European care treceau pe strada mea…”, își amintește Adrian Bărbănțan, despre cum a început să fie pasionat de raliuri.

Când ne-a contactat, în doar câteva rânduri a reușit să ne facă să îi simțim și noi pasiunea pentru curse: „Locuiesc de 19 ani în Valencia și de opt ani concurez în campionatul regional și cel național de automobilism în specialitatea Raliuri ca și copilot, iar în VTM (Viteză pe Traseu Montan) ca și pilot. În toți acești ani am obținut diferite premii, am câștigat Campionatul de Mașini Istorice ca și copilot de patru ori, concurând cu un Porsche 911 SC, și acum concurez în VTM cu un Peugeot 306 s 16. În 2016 am terminat pe locul V în Comunitatea Valenciană și pe locul II în Open Levante”.

E pe drumul cel bun pentru a-și vedea visul pe care a început să îl aibă de când s-a înscris la Casa Pionierilor la clubul de karting, unde a pilotat  pentru prima dată. „A fost totul pentru mine în acel moment, îmi doream foarte mult să ajung să concurez în campionatul de raliuri”, ne-a spus, entuziasmat.  

Când a împlinit 18 ani a luat carnetul de conducere. „Mergeam la toate probele de raliu și VTM la care puteam, i-am cunoscut personal pe Titi Aur, campion național în acel timp cu un Toyota Celica; pe Bogdan Marișca, actualul campion național, cu care mențin contactul, și pe mulți alți piloți de raliu și VTM. De câte ori merg în România încerc să ajung la vreun raliu, este un campionat cu un nivel foarte ridicat. Anul trecut am fost în Brașov la VTM, unde am fost foarte impresionat de nivelul piloților”, adaugă.  

În ce competiții a pilotat și cu ce rezultate? „Eu am început să concurez în 2011 ca și copilot cu prietenul meu Nacho González și apoi am continuat cu Tomas Jorda în campionatul de istorice, obținând titlul de campion de copiloți.

În 2013 am debutat ca pilot în VTM cu un Nissan Micra, o mașină modestă, dar care m-a învățat și m-a introdus în lumea raliurilor. Am terminat pe primul loc la clasa mea, unde concurau patru mașini; în anul următor am pregătit mașina și mai bine, și am reușit să termin încă o dată primul la clasă.

În 2014 am cumpărat un Peugeot 306 S16 Grupo A, o mașină pregătită pentru VTM, cu care am debutat la Subida al Garbí în decembrie. În 2015 am început adevărata carieră, pot spune așa, am început să mă adaptez la mașină și, încet-încet, au venit rezultatele, am terminat primul la clasa VII de la grupa A și pe locul VIII în clasamentul general.

Am realizat toate probele din Campionatul Regional din Valencia de VTM și am participat ca și copilot în probele de raliu din același campionat”.

2016 a fost anul cel mai bun pentru Adrian Bărbănțan, a terminat pe locul V în clasamentul general, primul de la clasa VII de la grupa A și al doilea în Open Levante de Montaña, o competiție care se desfășoară între cei mai buni piloți din Valencia și Murcia. „În 2017, din motive economice, nu am concurat. Am revenit în acest an, cu mașina refăcută, cu modificări care mă ajută să fiu printre primii șapte-opt piloți în Comunitatea Valenciană. Anul acesta o să realizez toate probele din campionatul regional s, două probe de la Copa de España Guadalest și Ibi și o probă din campionatul național al Spaniei, Subida Totana, în 29-30 septembrie”.  

Practică un sport scump, cine îl sprijină? „Automobilismul este un sport scump, de mare risc, pentru asta avem nevoie de material special pentru curse și de mulți bani. Încă de la început am avut alături de mine un grup de prieteni care m-a ajutat și, încet-încet, am reușit să strâng banii necesari pentru a putea concura.

Rafael Octavio este persoana care a stat alături de mine la fiecare cursă, m-a ajutat în tot ce am avut nevoie, era foarte important la început să am pe cineva care să mă ajute. Pe parcursul timpului am început să am primii colaboratori – Aransauto Ontinyent, Vamasa-Mateco, Autocenters, Gruas Tarrega, Mattrex, Distribuciones JM, Zoco, Desgonztruck, Rotul Art – care până în ziua de astăzi sunt alături de mine și mă ajută să pot concura.

Într-un an, chiar și fără să avem evenimente, se pot cheltui peste 10.000 de euro în cauciucuri, deplasări, antrenamente, hoteluri, reparații”, ne-a explicat.

„În 2016 mi-am constituit echipa mea de Kmotorsport, formată din trei persoane – Rafa, Boris și David –, cu care merg la fiecare cursă și mă ajută în toate cursele”, a adăugat.

Unde se antrenează? „Antrenamentul îl realizăm de obicei în circuitul de la Ribera, unde punem la punct mașina pentru fiecare cursă, având în vedere că nu putem circula cu mașina de concurs pe drumurile publice. Înainte de fiecare probă facem o recunoaștere a traseului, unde verificăm toate curbele, trecem de multe ori pe traseu, în unele probe, de mai mult de 100 de ori. Probele au aproximativ 5 kilometri, vă dați seama de timpul pe care trebuie să îl dedicăm și de cheltuială...”  

S-a confruntat vreodată cu un incident la vreun raliu? Ce părere are familia despre sportul pe care îl practică? „În 2015 am avut două evenimente mai puțin plăcute, în luna aprilie am participat ca și copilot la un raliu, și când eram pe locul doi am avut o ieșire în decor la peste 160 km/oră. Nu am pățit nimic mai mult de o sperietură bună și câteva săptămâni cu protecție la gât. În același an, în octombrie, la Subida Busot, am ieșit în decor cu mașina, dar fără urmări grave. Sunt lucruri la care ne expunem în momentul în care ne punem casca, mașinile sunt foarte sigure, au protecții și respectă normele Federației Internaționale de Automobilism, de aceea nu am avut urmări mai grave”.

Ce înseamnă să fii un bun pilot de curse? „Un bun pilot de curse, după părerea mea, este acea persoană care dedică timpul necesar antrenamentelor, pregătirii mașinii, nu uită nici un detaliu. Eu încerc să ajung la acest nivel. Cursele sunt un mod de viață pentru mine, pasiunea mea dintotdeauna”.  

Cum caracterizează un bun șofer pe șosele? „Un bun șofer este persoana care respectă regulile de circulație, viteza etc. Eu merg destul de încet pe șosele, de multe ori poate prea încet, nu îmi place să depășesc viteza, și cred că mulți piloți împărtășesc același stil de conducere. Numai în momentul când avem drumul doar pentru noi, atunci mergem repede”.

Tânărul pilot de curse vrea să facă un apel pe această cale: „Ca toți participanții la trafic să respecte regulile. Viața are prioritate. Nu merită să riscăm când dorim să ajungem 5 minute mai repede, este mai important să ajungem, toți avem familii și pe cineva care ne așteaptă”.  

Ce proiecte are? „Proiectul din acest an este să realizez campionatul regional complet și să particip la probele de la Cupa Spaniei și la proba din Campionatul Spaniei (Totana, Murcia). Obiectivul meu este să particip la toate probele din Campionatul Spaniei cu o mașină superioară, un Speedcar, sper ca în următorii ani să pot obține finanțarea necesară”.  

 

                                                                                 Ana-Maria Cornilă

  

 

 

  

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: