Noi in Spania
 
alexandriongroup

Nu este ușor să fii voluntar, dar știi în sufletul tău că ai putut face ceva, și ai făcut

zoom Nu este ușor să fii voluntar, dar știi în sufletul tău că ai putut face ceva, și ai făcut

6 septembrie 2018

„Doar cei ce s-au ajutat singuri știu cum să-i ajute pe alții”, spunea George Bernard Shaw. Iată un citat ce i se potrivește și Ancăi Elena Precup, unul dintre voluntarii din cadrul Asociației Hispano-Române din Castilla-La Mancha (Hisparucuenca).

„Am cunoscut-o pe doamna președintă a acestei inimoase și muncitoare asociații, Violeta Vartic, în toamna anului 2010, la un consulat itinerant în Tarancón, unde venisem să renovez niște documente. Din vorbă în vorbă, mi-a spus de asociația pe care o conduce și, cum în Las Pedroñeras, unde locuiam (și locuiesc și acum), nu avea reprezentanți, mi-a propus să colaborăm. Și am început prin a face cunoscută asociația și în municipiul meu și localitățile vecine”, își amintește tânăra.

„Am colaborat la organizarea Zilei Imigrantului, la Ziua Medierii Comunitare, în proiecte culturale, pe lângă sprijinul pe care îl acord de fiecare dată când un compatriot are nevoie pentru a-și rezolva o problemă la Consulat, la autoritățile spaniole… Chiar dacă mulți dintre noi suntem bine integrați aici, încă e nevoie de asociații. În zona Las Pedroñeras, „capitala usturoiului”, sunt mulți sezonieri, la cules de usturoi, ceapă, cartofi, la vie, și mulți nu știu limba spaniolă, nu se descurcă singuri dacă trebuie să se adreseze Primăriei, Poliției, dacă trebuie să meargă la Seguridad Social. Și-atunci, îi ajut, fie sunând la telefon, fie mergând cu ei, când pot”, spune tânăra.  

La îndemnul președintei asociației Hisparucuenca, în 2015 Anca a studiat Mediere comunitară la Universitatea Națională de Educație la Distanță. „Am studiat încurajată și susținută moral de scumpa doamnă Violeta Vartic”, spune, emoționată.

„Asociația pe care dumneaei o conduce cu măiestrie și dedicație colabora cu această instituție. Trei luni de zile am făcut naveta la Tarancón, apoi am făcut practică la Primăria Las Pedroñeras. Am avut ca obiectiv nu numai dezvoltarea mea profesională, ci și să vin și mai mult în sprijinul compatrioților mei și nu numai. Acest curs m-a ajutat în a ști cum să înțeleg și să comunic mai bine cu oamenii, fără să judec sau să părtinesc pe cineva, pentru a acționa în așa mod, încât să fie bine pentru toți deopotrivă”, explică. „Această diplomă a contribuit la dezvoltarea mea profesională, datorită cursului am învățat să îmi structurez mai bine cunoștințele, dar eu oricum mă străduiam să îmi realizez cât mai bine sarcinile în cadrul asociației, pentru că mereu am pus suflet”, mărturisește.

Continuă: „Mă implic mult în încercarea de a-i ajuta pe cei care ne cer sprijinul, uneori chiar îmi iau problemele acasă… În fine, important este că am satisfacția că oamenii și-au rezolvat problemele, mai ales când văd cazuri dificile…”.    

Cum a fost pentru Anca Elena Precup începutul vieții sale în Spania? „Sunt din Bihor. Am plecat din țară pentru dragoste, deoarece aici îmi era alesul. La fel ca majorității compatrioților, nici pentru mine începutul nu a fost ușor. Eram… paralelă cu tot ceea ce era aici: limbă, obiceiuri, chiar și orarul de la magazine mi-a fost o noutate, cum la noi în țară e deschis mereu și zi de zi... Am învățat singură-singurică limba, cam un an de zile am fost zi de zi cu dicționarul după mine, orice cuvânt, orice expresie nu înțelegeam căutam în dicționar; am făcut un curs prin internet de gramatica limbii spaniole, iar apoi am început cu scrierea și cititul (reviste, cărți, indiferent de domeniu), iar după aceea cursuri de formare și specializare...”. „Eu în țară eram profesor-institutor și mereu mi-a plăcut să acumulez cunoștințe noi”, adaugă.

Anca are un băiețel de șase ani, Alexian Bogdan. „E Minunea vieții mele și Rațiunea de a lupta în viață cu tot și toate”, spune, ținând să se folosească majuscule…

Și mai are și un magazin de produse alimentare. „Multă lume din zonă știe de magazinul nostru, Tienda 24 Alex (calle Montejano, 97, Las Pedroñeras). Aici și prin intermediul telefonului (642 836 133) mulți compatrioți cer sprijinul asociației Hisparucuenca”, ne spune.    

Cum reușește să aibă timp și pentru a lucra în asociație? „Timpul... Timpul e scurt, dar când pot și știu că este nevoie de sprijinul meu, sunt prezentă, chiar dacă nu fizic, măcar cu munca depusă și, nu în ultimul rând, reprezentând-o oriunde merg... Aici, acolo ori dincolo. Aici reprezint asociația, marea majoritate a românilor din zonă știu că mă pot contacta la orice oră, în orice zi (fără sărbătoare, e munca mea) și cu orice fel de necesități. Încerc să îi ajut prin orice mijloc posibil – fie de trimis bani în țară, fie de făcut programări, fie că e vorba de Consulat, Ambasadă, traduceri, extranjería, DGT,  rezervări de bilete de avion și multe altele”.

Din păcate, mulți nu fac nimic voluntar, pentru ei „voluntariat” este un cuvânt din dicționar și atât. Ce înseamnă pentru Anca Elena Precup? „Eu înțeleg prin cuvântul ,,voluntar” „o persoană care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat”. Adaugă: „Nu este ușor să fii voluntar, dar știi în sufletul tău că ai putut face ceva, și ai făcut”.  

                           Ana-Maria Cornilă 

 

                                                                                

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: