Noi in Spania
 
alexandriongroup

Leonardo e ca un înger cu o singură aripă, dacă nu-l ținem în brațe, nu poate zbura

zoom Leonardo e ca un înger cu o singură aripă, dacă nu-l ținem în brațe, nu poate zbura

1 august 2019

Tomografii, analize, rezonanțe, ecografii, chimioterapie, operație, iar chimioterapie... Și un copilaș care tocmai a împlinit cinci ani, pe 6 iulie. 

Viața Ancăi și a lui Cristian Abuculesei, o tânără familie originară din satul Tătăruși, județul Iași, acum rezidentă în mica localitate Fuente de Pedro Naharro (Cuenca), s-a schimbat la sfârșitul lunii decembrie anul trecut, când băiețelul lor cel mare, Leonardo Cristian, a fost diagnosticat cu hepatoblastom. Cancer hepatic…          

„Am mers la medic pentru că fiul nostru mai mic, Sebastian, era răcit. Mi-am zis să îi vorbesc doctoriței de familie și de niște schimbări pe care le-am observat la corpul lui Leonardo…”, povestește Anca.

„L-a consultat și a spus că e ceva normal… În a treia zi de Crăciun Leonardo a început să aibă dureri în partea de sus a mâinii stângi și în partea de jos a abdomenului. Ficatul îi crescuse foarte mult… Am mers din nou la Tarancón, i s-au făcut trei radiografii… Doctorița ne-a spus să venim și a doua zi ca să facem un set de analize… Le-a trimis de urgență la laborator… În aceeași zi ne-a sunat un doctor de la Cuenca, cu care se pusese în contact doctorița din Tarancón când a văzut că analizele nu ieșiseră bine. Ne-a spus să venim la el ca să mai facem un set de analize, ca să verificăm mai bine… A rămas să venim a doua zi, era aproape ora 14, abia ajunseserăm acasă…

După ce am vorbit cu doctorul, ne sună doctorița de la Tarancón… «V-a sunat un doctor de la Cuenca?» Da… Mâine mai facem niște analize, la Cuenca…

Abia închisesem telefonul, că din nou ne-a sunat doctorul de la Cuenca, care mai primise niște rezultate ale analizelor lui Leonardo. «Ar fi bine să veniți cu copilul acum…»”, își amintește Anca cum a început totul, un drum lung, anevoios, dar care îl face bine pe puiul de om Leonardo.   

„Ne-am îmbrăcat repede și-am plecat la Cuenca. Doctorul ne aștepta, la spitalul Virgen de la Luz. I-a făcut noi analize și o ecografie și l-a internat. Dimineață, când au ieșit rezultatele noilor analize, au venit la noi în salon mai mulți medici… Într-un final, l-au luat pe Leonardo afară din salon, a rămas cu noi o doctoriță. «Are ficatul mărit, are ceva, trebuie să vă trimitem la Albacete, acolo se va investiga cazul mai bine…» Nu a vrut să ne spună nimic mai mult. Când a ieșit, soțul meu a mers după ea și a întrebat-o direct. «Doamnă doctor, are tumoare la ficat?» «Da». Ne-au pus în ambulanță și ne-au trimis la Albacete… Alte analize, biopsie, ca să vadă ce tumoare este. La urmă au scris: hepatoblastoma”, continuă mama.  

Șapte sesiuni de chimioterapie – patru de șase ore și trei duble – au ajutat la micșorarea tumorii pentru a se putea interveni chirurgical, pe 31 mai.      

Operația s-a făcut la Madrid, la Spitalul Universitar La Paz. „A durat nouă ore. I-au scos 75% din ficat. I-a rămas doar partea de sus, până lângă vene ajunsese tumoarea… După intervenție copilul a intrat de două ori în comă, au fost câteva ore critice, am zis că îl pierdem… Dar medicii au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-l face bine pe Leonardo. N-am cuvinte… Însă a fost foarte greu, și încă este…”, spune Anca.  

Cum duce Leonardo totul? „Până în momentul de față a fost un campion. Sperăm că așa va fi și de acum încolo… A dus totul bine, și medicii au rămas impresionați de forța lui… A luptat și el, a vrut și el să fie bine”, se însuflețește puțin Anca.  

Pe 29 iulie Leonardo a făcut ultima ședință de chimioterapie. „Această a noua sesiune de chimioterapie a trebuit să o amânăm de două ori pentru că i s-au găsit defensas foarte scăzute…”, explică tânăra mamă, care mărturisește că a învățat spaniola mai bine „mergând de la un spital la altul”.  

Acum doi ani Anca și Cristian au venit în Spania la cules de struguri și s-au decis să rămână. „I-am adus pe copii anul trecut, în august. Ne-am zis să fie lângă noi”, povestește Anca.

Leonardo a mers la școală doar în primul trimestru al anului școlar trecut. „A avut rezultate foarte bune, profesoara ne-a spus că este un copil foarte bun, foarte cuminte, foarte inteligent… Un copil care venise din România cu o lună înainte de începerea școlii…”, spune, însuflețită. „A venit un profesor acasă pentru a-i preda… A făcut lecții și acasă. Dar Leonardo nu mai avea răbdarea pe care o avea la școală… Sperăm ca totul să fie bine și din septembrie să înceapă amândoi copiii școala…”, continuă Anca.  

Cum le este părinților lui Leonardo? „Noi… Noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, mergem înainte… Greu… Foarte greu… Dar trebuie să mergem înainte, pentru copil, n-avem ce face…”, spune, făcând pauze mari.  

„Mulțumim lui Dumnezeu că n-am plătit intervenția chirurgicală, nici tratamentele, că dacă plăteam, nu știu ce ne făceam… Și așa ne este greu, vă dați seama, în ultima vreme numai Cristian a lucrat, la vie, la treierat grâu… Și când a venit la spital nu a putut merge la muncă… Ne este greu… Chirie plătim, apă, curent plătim, drumurile costă și ele…”, continuă. „Am avut noroc că am apucat să ne luăm o mașinuță până s-a îmbolnăvit Leonardo. Așa putem să ne deplasăm mai ușor… Numai într-o zi facem câte 400 de kilometri… Am avut zile în care am mers cu mașina și 700 de kilometri…”   

Din fericire, au fost sprijiniți de cei din jur. „Frații mei, care lucrează în Franța, ne-au plătit o chirie… Dar cât pot și ei? Fiecare are probleme… Asociația Hispano-Română din Provincia Cuenca (Hisparucuenca), a cărei președintă este doamna Violeta Vartic, a organizat o campanie de solidaritate și un turneu de padel în sprijinul lui Leonardo și a colectat ceva bănuți… Ne mai ajută și oamenii din sat…”

Am stat de vorbă și cu Cristian. „Săptămâna trecută campania s-a încheiat… Îmi caut un nou loc unde să lucrez – în construcții, la pădure, la câmp… Aș fi capabil de orice”, spune.

Este îngrijorat, pentru că omul care l-ar angaja trebuie să țină cont de situația în care se află, că trebuie să meargă din când în când la spital. „Aici e problema…”, ne-a mărturisit. „Mai avem de tras… Dar cu încredere în Dumnezeu, că nu trebuie să ne-o pierdem, vom înainta, încet-încet… Măcar pentru copii… Leonardo e acum ca un înger cu o singură aripă, dacă nu-l ținem în brațe, nu poate zbura…”

***

Leonardo are nevoie de noi toți.

Dacă puteți și doriți să ajutați material această familie greu încercată, iată un număr de cont, deschis la Eurocaja Rural, pe numele Ancuța Abuculesei:

IBAN ES61 3081 0715 1833 2524 9914.

Iar numerele de telefon ale părinților lui Leonardo sunt: 642 522 428 (Anca), 643 215 265 (Cristian).   

                                                                                           Ana-Maria Cornilă 

 

                                                                                              

     

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: