Noi in Spania
 

Mai puțin de unu din zece contracte pe perioadă determinată devine fix

zoom Mai puțin de unu din zece contracte pe perioadă determinată devine fix

5 octombrie 2017

Dacă ai contract de muncă pe perioadă determinată în Spania este dificil să obții prea curând un post fix. Mai puțin de unu din zece contracte pe durată determinată a fost făcut pe durată nedeterminată în 2016, mai precis 9,8%. Sunt datele cele mai mici din serie pe care le-a reunit Eurostat, de când a început să facă o analiză în această privință, în 2006, când s-a înregistrat 30%.  

Caracterul temporar al posturilor de muncă în Spania afectează 26% dintre salariați. Dintre aceștia, 91,4% au contract eventual nu din dorința lor, ci pentru că nu au putut să semneze unul pe durată nedeterminată. Și doar 9,8% dintre contractele temporare în 2015 au fost făcute pe durată nedeterminată în anul următor. 

Contracte tot mai scurte și mai prost plătite       

Chiar înainte de începerea crizei, în 2006, durata medie a contractelor temporare era de 79,1 zile. Anul trecut s-a redus la 50,6 și, deși în primele opt luni ale acestui an a crescut puțin, până la 51,1 zile, este încă foarte departe de cea de acum un deceniu.   

În industrie, sector unde sunt locuri de muncă de o calitate mai bună, reducerea a fost foarte mare, de la 161,52 de zile în 2006 la 54,81 de zile după zece ani.

Contractele sub o săptămână reprezintă acum peste 25%, când acum un deceniu erau cu 10% mai puțin.  

În ceea ce privește salariile, diferența în comparație cu contractele pe perioadă nedeterminată este mare. În 2015 salariul mediu al unui angajat fix era de 24.561,8 euro pe an, față de 16.422,5 euro al unuia temporar (cu 33,1% mai mic). 

Pe blogul Nada es gratis, creat de patru economiști ce studiază piața muncii din Spania,  

scrie că „intrarea pe piața muncii cu contract pe durată nedeterminată a devenit mai dificilă, atât în ceea ce privește timpul necesar pentru găsirea primului contract fix, cât și în ceea ce privește numărul de contracte temporare de dinainte”. Și s-a calculat că pentru a ajunge să ai un contract pe perioadă nedeterminată în perioada 2001-2007 aveai nevoie de 57 de luni; din 2008 până în 2016 a fost nevoie de peste 94.    

Se prelungește așteptarea 

Cifrele Eurostat arată același lucru. În 2006, 30% dintre contractele temporare deveneau indefinidos. În acest an a intrat în vigoare o reformă pe piața muncii ce a limitat la doi ani unirea contractelor pe durată determinată de către un lucrător. Atunci și coincizând cu criza, procentul a început să scadă până în 2011. În anii următori a urcat, dar în 2015 și 2016 a căzut iar, ajungând la un minimum anul trecut.     

Numărul mic de contracte temporare ce au fost schimbate în altele pe durată nedeterminată arată că bonificațiile în această direcție au avut o eficacitate scăzută.

Această cifră este și un indiciu cu privire la folosirea și mai ales abuzul utilizării contractelor temporare. „Această fraudă se vede în lungile vidas laborales”, atrage atenția José Ignacio García-Pérez, unul dintre autorii blogului Precariedad 2.0, profesor de Economie la Universitatea Pablo Olavide din Sevilla. Pentru a se încerca să se rezolve problema, propune un amestec între „bici și morcov”. „Pe lângă supraveghere, trebuie să se folosească stimulente”, spune. Consideră că doar pedepsirea nu ar avea efect sau chiar ar putea să prejudicieze acest tip de contracte: „În general, aceste posturi de muncă sunt puțin productive, de aceea patronul își permite contractul temporar, altfel, l-ar face pe durată nedeterminată. Sunt persoane care se află între șomaj și caracterul temporar al serviciului”.         

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: