Noi in Spania
 
alexandriongroup

Serviciul domestic în Spania ar echivala cu 2,8% din PIB dacă ar fi plătit conform legii

zoom Serviciul domestic în Spania ar echivala cu 2,8% din PIB dacă ar fi plătit conform legii

1 noiembrie 2018

Multe dintre cele 630.000 de lucrătoare în case din Spania mărturisesc că nu pot să își permită să se îmbolnăvească de teamă de a nu-și pierde munca

 

 

O analiză realizată de ONG Oxfam Intermón și Laboratorul de Drept Social din cadrul Institutului Universitar de Studii de Gen din Universitatea Carlos III din Madrid scoate la lumină multe informații din munca în sectorul domestic. În primul rând, câți lucrători sunt? Studiul informează că sunt peste 630.000 de persoane care lucrează în case, aproape 4% din populația activă, iar dacă munca acestora ar fi remunerată conform legii, ar reprezenta 2,8% din Produsul Intern Brut anual. 

Această cifră crește ușor an de an, deși scade din 2015 numărul lucrătorilor domestici care sunt înregistrați la Seguridad Social și cotizează. 

Diferența între persoanele care declară că lucrează în menaj și cele înregistrate a crescut cu 10.000 în ultimii trei ani. 

Numărul lucrătorilor în case care, în prezent, nu sunt înregistrați la Seguridad Social și, deci, nu cotizează pentru nici o oră muncită, este deja 163.925. Dintre cei care cotizează, subliniază același studiu, nu o fac „pentru toate orele lucrate”. De fapt, dintr-o analiză realizată de cele două organisme după ce au vorbit cu 205 de empleadas del hogar, a rezultat că 89 dintre acestea, 43,3%, nu cotizau pentru nici o oră pe lună; doar 18 cotizau pentru toată munca desfășurată.           

Lipsă de stabilitate și respect față de munca lor

Precaritatea și subestimarea muncii lor sunt la ordinea zilei, a atras atenția ONG-ul, la prezentarea raportului, pe 23 octombrie. De asemenea, a remarcat și nevoia de a se aplica măsurile necesare pentru reducerea precarității și a sărăciei unui colectiv care, în 34,3% de cazuri, trăiește în cămine sărace.  

„Ratificarea Convenției nr. 189 a Organizației Internaționale a Muncii și schimbările normative pe care le-ar implica pentru echivalarea drepturilor lor de muncă cu cele ale restului salariaților și facilitatea cotizării lucrătorilor domestici ar contribui la avansarea față de legalizarea totală a unui sector ce își menține o creștere constantă în termeni de muncă, în ciuda faptului că scade numărul persoanelor înregistrate la sistemul de Securitate Socială”, scrie în raport.       

Rotație a posturilor de muncă

În ceea ce privește calitatea muncii în case, femeile din sectorul domestic ajung chiar să depășească media la nivel național a muncilor pe durată determinată din Spania. În timp ce, din totalul populației salariate, unu din fiecare patru contracte sunt pe durată determinată, în cazul menajerelor care lucrează extern se ajunge la o treime (unu din fiecare trei). În plus, se confruntă cu o mai mare rotație decât restul populației, ceea ce le împiedică, denunță autorii studiului, să acumuleze vechime: în timp ce contractul pe durată determinată mediu durează 128 de luni, în cazul acestor lucrătoare abia se ajunge la 70 de luni. Dacă rata de lucru parțial în rândul salariaților este de circa 15%, aceasta este de patru ori mai mare în rândul menajerelor care lucrează extern, ajungându-se la 62,2%.  

Dacă analizăm situația menajerelor interne, vedem că acestea lucrează efectiv în medie 60,92 de ore pe săptămână, fiind „dramatic” cazul celor care lucrează mai mult de 70 de ore (16,5%) și chiar peste 90 de ore pe săptămână (4,5%), denunță studiul. Dacă se traduce în numere absolute, această realitate arată că, practic, în cazul a 3.000 de persoane nu se respectă Statutul Lucrătorilor, care prevede o odihnă obligatorie de 12 ore între două norme de muncă, pentru că, matematic, este imposibil să se respecte aceasta cu peste 90 de ore muncite pe săptămână.

În ceea ce privește concediile medicale și absențele de la muncă din cauza unei boli, din Analiza Populației Active rezultă că „menajerele lipsesc de la serviciu, din cauza unei boli ori a unui accident, la jumătate față de restul lucrătorilor”, deoarece, explică persoane din sector, nu pot să își permită „să se îmbolnăvească” sau le este teamă că „vor pierde bani ori chiar serviciul”.     

Femei și cămine mai sărace

Conform Analizei Condițiilor de Viață, realizată de Institutul Național de Statistică, în 2017, 16,3% dintre persoanele care lucrează por cuenta ajena trăiau sub limita sărăciei; se ajunge la 34,3% în cazul menajerelor.

Nu există nici un indicator în raport cu care căminele care depind de acest tip de muncă să fie într-o situație mai bună decât celelalte. Una din fiecare trei familii declară că se descurcă cu greu sau foarte greu cu cheltuielile (față de 23,7% din restul populației care lucrează por cuenta ajena). 5,4% au plătit cel puțin o dată cu întârziere chiria sau ipoteca în cele 12 luni anterioare, incident ce apare de 2,13 ori mai des decât în cazul restului salariaților. Mai mult de unu din fiecare două din aceste cămine nu pot acoperi cheltuieli neprevăzute. 15,7% nu își pot permite să mențină în casă o temperatură adecvată iarna (față de 8% în cazul restului populației).  

O altă realitate preocupantă asupra căreia atrag atenția autorii analizei este că, după Analiza Populației Active, sunt în jur de 6.000 de femei peste 65 de ani care locuiesc singure și sunt nevoite să lucreze ca menajere ca să se descurce cu cheltuielile. 

Aspecte pentru a li se reconsidera situația           

Deoarece multe menajere nu își cunosc drepturile și mulți angajatori nu își respectă responsabilitățile, lucrătoarele în menaj nu se bucură de condițiile de muncă prevăzute de lege. Și chiar dacă cotizează și se respectă pe deplin normativa în vigoare, nici protecția, nici drepturile lor nu sunt echivalente cu cele ale restului lucrătorilor por cuenta ajena

Decretul Regal 1620/2011, alături de unele îmbunătățiri stabilite în Decretul Regal 29/2012, regularizează nivelul actual de cotizare al lucrătorilor domestici, acțiunea de protecție a Statului, modalitățile de angajare, retribuțiile minime, odihna și obligațiile persoanelor care lucrează în menaj. La 1 ianuarie 2012 și pe baza acestei regularizări, anteriorul Régimen Especial de la Seguridad Social de los Empleados del Hogar s-a constituit drept un Sistema Especial dentro de Régimen General.  

Fiind vorba de un sistem special, există diferențe între drepturile și gradul de protecție de care se bucură restul angajaților ca urmare a cotizării și drepturile lucrătorilor în case; fundamental, lucrătorii în case nu beneficiază de ajutor de șomaj. 

Totuși, acest sistem s-a creat drept un pas intermediar necesar: a reprezentat o etapă spre integrarea totală, dar s-a dat și timp Administrației să lucreze în ceea ce privește provocările pe care le implică lucrul în case, care are unele particularități concrete.

Chiar regularizarea stabilea această perioadă de grație: în 2019 persoanele care lucrează în case vor trebui să beneficieze de aceleași drepturi ca și restul angajaților și să cotizeze în Regimul General. Totuși, chiar când termenul limită era pe punctul de a fi atins, un amendament la Bugetul General al Statului pentru 2018, numărul 6.777, a amânat integrarea ambelor sisteme. Lucrătorii domestici vor trebui să aștepte până în 2024.    

Ratificarea Convenției nr. 189 a Organizației Internaționale a Muncii

Ratificarea de către Statul spaniol a Convenției nr. 189 a Organizației Internaționale a Muncii și Recomandarea 201 cu privire la munca decentă pentru lucrătorii domestici ar fi un pas mare pentru a se garanta că Spania se angajează față de standardul internațional cel mai ridicat în ceea ce privește drepturile la locul de muncă ale acestui colectiv și că normativa națională se va modifica pentru echivalarea drepturilor. Totuși, și în ciuda consensului dintre grupurile parlamentare în Congresul Deputaților, Spania nu s-a alăturat grupului de 25 de țări care a ratificat această regularizare internațională. În zonă, țări precum Germania, Belgia, Italia, Portugalia deja au făcut-o. 

Totuși, Regularizarea actuală acorda Statului șapte ani pentru a înfrunta toate aceste provocări și ca să găsească răspunsuri, dar nu s-a realizat. Să vedem dacă actualul Guvern se străduiește mai mult și nu va mai fi nevoie de alți șase ani pentru ca aceste 630.000 de persoane să beneficieze de aceleași drepturi ca și restul lucrătorilor.   

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: