Noi in Spania
 
alexandriongroup

OIM remarcă numărul mare de contracte pe durată determinată în Spania

zoom OIM remarcă numărul mare de contracte pe durată determinată în Spania

21 februarie 2019

Piața muncii se recuperează la nivel mondial. Cei 172 de milioane de șomeri care erau în 2018 echivalează cu 5% din populația activă, acesta fiind procentul cel mai mic din ultimul deceniu. În ciuda acestei îmbunătățiri, este preocupantă deteriorarea calității locurilor de muncă. 

Între țările dezvoltate, Spania este în capul listei referitoare la contractele de muncă pe durată determinată. Într-o comparație cu 18 țări europene, Spania a înregistrat cel mai mare procent de contracte de muncă pe o perioadă de șase luni sau mai puțin, conform Organizației Internaționale a Muncii. 

„Faptul că predomină contractele de muncă pe durată determinată, scurtă, poate să facă să crească senzația de insecuritate a lucrătorilor, crescând volatilitatea veniturilor lor și afectându-le carierele profesionale. Cifrele arată că rata sărăciei crește cu cât mai mică este durata contractului de muncă”, asigură raportul publicat pe 13 februarie de Organizația Internațională a Muncii (OIM).   

OIM avertizează cu privire la riscurile tot mai mari de precaritate. „După ce s-a stabilizat în perioada 2014-2016, incidența contractelor de muncă pe durată determinată crește din nou în Europa. Procentul lucrătorilor temporari în raport cu totalul urcă în special în Spania, unde în 2017 a ajuns la 26,8%, procentul cel mai mare din 2008”, se asigură în documentul OIM.

Agenția Organizației Națiunilor Unite (ONU) ce reunește guverne, angajatori și lucrători din 187 de țări vorbește astfel de un fenomen deja cunoscut: recuperarea pieței muncii din Spania din ultimii ani s-a făcut, cum s-a întâmplat în timpul boomului din construcții, pe baza contractelor de calitate proastă.    

Din totalul de contracte de muncă temporare care erau în Spania în 2017, în jur de 60% aveau o durată de șase luni sau mai puțin. Un procent mai mare decât cel din Croația, Italia, Belgia și Finlanda, țări unde contractele de muncă foarte scurte reprezentau peste 50% din totalul contractelor pe durată determinată. La cealaltă extremă erau Germania, Olanda, Danemarca și Austria, unde contractele de șase luni sau mai puțin reprezentau sub 25% din totalul contractelor temporare. În Germania și Danemarca, contractele cu o durată mai mare de un an reprezintă mai mult de jumătate din contractele temporare, în timp ce în Spania înseamnă 10% din totalul contractelor de durată determinată

„Nu este surprinzător faptul că în țările unde durata medie a contractelor este relativ scurtă există tendința să se înregistreze procente ridicate de contracte temporare involuntare”, se semnalează în analiză. În Spania 85% dintre contractele temporare sunt astfel pentru că lucrătorii nu și-au găsit un serviciu pe durată nedeterminată. Și Belgia, Grecia, Italia au înregistrat un procent mare în acest sens, de peste 75%. Din contră, mai mult de 90% dintre lucrătorii temporari austrieci au contracte pe durată determinată pentru că așa vor; cei germani, 85%.      

OIM analizează și ce parte din totalul contractelor de muncă cu timp parţial se explică printr-o decizie personală – fie pentru că persoana în cauză vrea să petreacă mai mult timp cu familia, fie pentru că studiază sau este într-o perioadă de practică într-o firmă – și care parte se datorează situației pieței muncii dintr-o țară, incapabilă să ofere unui lucrător o normă de muncă întreagă.

OIM raportează și că 34% dintre femei au contracte de puține ore pentru a dedica mai mult timp responsabilităților familiale, de exemplu, îngrijirii copiilor, în timp ce în cazul bărbaților acest procent este 16. „Încă o dată, aceste rezultate subliniază importanța politicilor publice orientate către ușurarea încărcăturii responsabilităților familiale care adesea împiedică femeile să participe 100% pe piața muncii”, scrie în analiza OIM.

Agenția ONU vorbește și de evoluția salariilor: din anul 2000 salariile din 52 de țări bogate cresc foarte puțin, întotdeauna sub 2%. În 2016 au urcat cu 1,2%, iar în 2017, cu 0,8%. Această creștere anemică poate să fie atribuită prețurilor care se mențin în Franța și Germania și „căderii salariilor reale” în Spania, Italia și Japonia. „Cu toate acestea, datele publicate recent sugerează că urcarea nominală a salariilor poate să prindă putere în unele țări”, se adaugă în text. Drept contrast, OIM semnalează trei țări din UE unde reducerea șomajului în 2018 a fost importantă: Grecia, cu o scădere de 2,3%; Portugalia (2%) și Spania (1,7%).

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: