Noi in Spania
 
alexandriongroup

Condițiile de muncă ale lucrătoarelor interne nu se îmbunătățesc

zoom Condițiile de muncă ale lucrătoarelor interne nu se îmbunătățesc

21 februarie 2019

Unele interne trebuie să se îmbrace în uniformă sau sunt chemate cu clopoțelul. Toate lucrează mai multe ore decât prevede legea. Aceasta este viața lucrătoarelor interne în secolul XXI. Adesea, fără contract de muncă, fără viață personală. 

Sofía (nume fictiv), originară din Peru, lucrează ca internă într-o vilă cu trei etaje din Pozuelo de Alarcón. Are un salariu de 1.000 de euro, este liberă marțea după-amiază și miercurea. I se tot promite un contract, dar acesta nu devine realitate.

Începe munca la ora 8 dimineața, o termină la ora 23. „Sunt oameni cu bani, domnul îmi spune că știe cum e să fii sărac, că el se poartă frumos cu cine se poartă bine cu el. Mi-a zis și că mă supraveghează cu camerele din casă și să nu mă prostesc”, a declarat Sofía, pentru El País

Promisiunile neîndeplinite sunt un laitmotiv în acest sector. În 2018, 109.387 de menajere au fost înregistrate la Seguridad Social în Comunitatea Madrid, însă 30%-35% dintre femeile din sectorul domestic muncesc „la negru”, conform Organizației Internaționale a Muncii, Spania.  

Carolina Elías, originară din El Salvador, este președinta unei asociații de serviciu domestic, Sedoac, ce s-a înființat în 2008, în Madrid, cu obiectivul de a revendica drepturile femeilor care lucrează în case. În țara sa a fost avocată, are un masterat în Egalitate de Gen la Complutense. „Sunt multe colege care nu știu că angajatorul nu poate să îți ia pașaportul, de exemplu. Dar se întâmplă, și apoi te șantajează spunându-ți că sună la Poliție ca să te trimită acasă”, asigură. Nu știu nici că au dreptul la vacanță, că norma de muncă a unei interne este de opt ore lucrate și patru trebuie să fie prezentă în casă – trebuind să fie disponibilă doar pentru urgențe –, că este un drept să meargă la programarea la medic, că sunt lucrătoare, nu sclave.      

Elías luptă pentru regularizarea sectorului. „Într-o casă un copil de șase ani a aruncat în fața mea o jucărie și mi-a cerut să o strâng. I-am spus că nu. Mi-a spus: „Îți ordon să mi-o dai”. Tot nu am vrut. Mi-a strigat: „Ești sclava mea!” Am rămas de piatră. Nu am făcut ce a vrut și a făcut o criză de nervi. Dar această scenă m-a făcut să cad pe gânduri. Copiii fac ce văd și ce aud. Și sunt viitorii angajatori”.

În 2011, s-a aprobat încorporarea serviciului domestic în Regimul General din sistemul de Securitate Socială, dar a rămas ca sistem special. La acel moment s-a exclus recunoașterea ajutorului de șomaj și s-a amânat până în ianuarie 2019 aplicarea acelorași criterii la calcularea pensiilor. Trebuia să se înlocuiască sistemul de cotizare la Seguridad Social pe categorii salariale cu cel de cotizare în funcție de salariul real. După șapte ani, PP, cu amendamentul 6777, a amânat ambele măsuri până în 2024.     

Guvernul PSOE, cu Decretul Regal 28/2018, a menținut amânarea, deși a înaintat schimbările până în ianuarie 2021, și a aprobat pentru 2019 un sistem de segmente de cotizare care tot nu este agreat de lucrătoarele în casă.

„Salariul minim al unei interne ar trebui să fie între 1.400 și 1.500 de euro, plus cotizația la Seguridad Social, pentru a compensa puțin”, a declarat Elías. Însă realitatea este cu totul alta. Legea stabilește salariul minim interprofesional pentru acest tip de lucrătoare și, în medie, o internă primește un salariu între 800 și 900 de euro.         

Acțiune:  facebook twitter google+
Comentariu

Comentarii: